(2022) Când pot telelucrătorii să își deducă biroul de acasă din punct de vedere fiscal?

În anii de pandemie, nenumărați angajați au fost trimiși în homeoffice. Au existat - și încă există - diferite situații. Unii au fost obligați să lucreze de acasă, altora li s-a permis să aleagă dacă lucrează la biroul angajatorului sau de acasă, iar alții au trebuit să se coordoneze cu colegii lor pentru utilizarea biroului, deoarece doar o persoană putea fi prezentă la birou. Dar cum se iau în considerare costurile pentru camera de lucru de acasă?

Dacă desfășurați activitatea profesională parțial de acasă și parțial la sediul firmei, se aplică următoarele în ceea ce privește camera de lucru de acasă:

• Trei zile de homeoffice: Dacă lucrați trei zile pe săptămână de acasă, contează dacă activitățile la sediu și acasă sunt de aceeași calitate: Dacă da, camera de lucru este "centrul", iar costurile sunt integral deductibile. Dacă, însă, activitățile la sediu sunt de o calitate superioară, camera de lucru nu poate fi centrul activității. În acest caz, se poate deduce o sumă de până la 1.250 Euro, deoarece în cele trei zile de lucru de acasă "nu este disponibil un alt loc de muncă" (decizia BFH din 23.5.2006, VI R 21/03). În perioada pandemiei, majoritatea oficiilor fiscale presupun fără verificări suplimentare că activitățile la sediu și acasă sunt de aceeași calitate.
• Două zile de homeoffice: Dacă lucrați doar două zile pe săptămână de acasă, contează dacă locul de muncă la sediu ar putea fi utilizat și în acest timp: Dacă utilizarea nu este restricționată sau interzisă, nu este posibilă o deducere a cheltuielilor profesionale. Totuși, dacă utilizarea locului de muncă la sediu este exclusă în zilele de lucru de acasă (de exemplu, pentru că este utilizat de un alt angajat sau angajatorul a interzis utilizarea), "alt loc de muncă" nu poate fi utilizat în mod efectiv în măsura și modul necesar. Prin urmare, pentru camera de lucru de acasă, costurile de până la 1.250 Euro sunt deductibile ca cheltuieli aferente (decizia BFH din 26.2.2014, VI R 40/12).