(2022) Utilizare privată a vehiculului: (4) Limitarea costurilor în cazul metodei forfetare

La aplicarea metodei forfetare de 1 %, se poate întâmpla ca valoarea utilizării private să fie mai mare decât costurile reale ale vehiculului. Acest lucru este posibil în special atunci când vehiculul este deja amortizat și, prin urmare, nu mai trebuie aplicată nicio amortizare, când este vorba de un vehicul second-hand sau când vehiculul este în leasing. În acest caz, se poate aplica o limitare a costurilor (în rândul 19).

• Costurile reale includ costurile de operare curente, amortizarea și dobânzile la datorii.
• Costurile totale reale sunt mai întâi reduse cu indemnizația pentru distanța parcursă între domiciliu și locul de muncă, deoarece această deducere vă este acordată în mod general.
• Suma rămasă a costurilor totale este apoi comparată cu valoarea forfetară de utilizare și aplicată ca limitare a costurilor.

Exemplu:
Pentru un autoturism de serviciu cu un preț de listă de 40.000 Euro (inclusiv TVA) au fost suportate costuri totale de 6.000 Euro. Autoturismul a fost utilizat timp de 200 de zile pentru deplasări între domiciliu și locul de muncă (distanță 20 km).

1. Procentaj de utilizare privată:     1 % x 40.000 Euro x 12 De impozitat ca retragere privată	4.800 Euro
2. Valoarea de utilizare pentru deplasări domiciliu-loc de muncă:     0,03 % x 40.000 Euro x 20 km x 12     Cheltuieli de afaceri neeligibile	+ 2.880 Euro
Valoarea forfetară de utilizare conform metodei forfetare     Costuri totale reale      - reduse cu indemnizația pentru distanța parcursă între domiciliu-loc de muncă:      200 zile x 30 km x 0,30 Euro =	= 7.680 Euro 6.000 Euro ./. 1.200 Euro
Suma maximă a valorilor forfetare	= 4.800 Euro

 

TVA: În cazul limitării costurilor - adică atunci când valoarea utilizării private conform metodei forfetare este limitată la costurile totale - nu trebuie să luați în considerare costurile totale ca bază de calcul pentru TVA, ci procedați după cum urmează:

• Mai întâi, deduceți din costurile totale costurile care nu au fost supuse TVA. Acestea sunt costuri de operare, cum ar fi asigurarea auto, impozitul auto, taxa radio, chiria garajului, contribuția ADAC, precum și costurile suportate în străinătate. De asemenea, dobânzile la datorii. În plus, amortizarea, dacă nu a fost posibilă deducerea TVA din costurile de achiziție, de exemplu, în cazul achiziției de la privat sau al introducerii din patrimoniul privat. Rămân costurile totale cu TVA.
• Apoi, determinați procentajul de utilizare privată. Acesta poate fi estimat pe baza documentelor adecvate. Dacă nu sunt disponibile astfel de documente, trebuie să stabiliți procentajul de utilizare privată la cel puțin 50 %. Deplasările între domiciliu și locul de muncă nu fac parte din procentajul privat, ci din cel de afaceri.
• În cele din urmă, aplicați costurile totale cu TVA în procentajul de utilizare privată ca bază de calcul pentru TVA și calculați 19 % TVA.

 

Exemplu:

Valoarea utilizării private conform metodei forfetare este Costurile totale reale sunt Deplasări între domiciliu-loc de muncă, presupuse	3.600 Euro 3.000 Euro ./. 1.100 Euro
Valoarea utilizării private după limitarea costurilor Deducerea costurilor care nu au fost supuse TVA	= 1.900 Euro ./. 600 Euro	1.900,00 Euro
Costuri totale cu TVA Procentaj de utilizare privată, estimat	= 1.300 Euro x 40%
Baza de calcul pentru TVA 19 % din baza de calcul	= 520 Euro	+ 98,80 Euro
De impozitat ca venituri din afaceri		= 1.998,80 Euro

 

Notă: Unii contribuabili care utilizează metoda de calcul a veniturilor și cheltuielilor au folosit anterior următorul model fiscal: și-au luat un autoturism de serviciu în leasing, au efectuat o plată specială mare de leasing în primul an, au dedus-o integral ca cheltuială de afaceri și apoi, în anii următori, au calculat procentajul privat conform regulii de 1 %. Datorită așa-numitei limitări a costurilor, de multe ori a rezultat un procentaj privat extrem de mic pentru utilizarea autoturismului.

După ce administrația fiscală și unele instanțe financiare au respins deja modelul, Curtea Federală de Finanțe a refuzat acum recunoașterea modelului fiscal (hotărârile BFH din 17.5.2022, VIII R 11/20, VIII R 21/20, VIII R 26/20). Următorul exemplu ar trebui să clarifice problema:

Un liber profesionist ia în leasing un autoturism cu un preț de listă brut de 120.000 Euro, începând din decembrie 2015 (durata 36 de luni). În primul an se convine o plată specială de 30.000 Euro plus TVA. Ratele lunare de leasing sunt apoi de doar 350 Euro plus TVA. Liberul profesionist își calculează profitul prin metoda de calcul a veniturilor și cheltuielilor și deduce plata specială de leasing în 2015 integral ca cheltuială de afaceri. În anii 2016 și 2017, alege regula de 1 % și ar trebui, prin urmare, să impoziteze lunar 1 % din prețul de listă brut (adică anual 14.400 Euro) ca retragere privată. Totuși, el invocă limitarea costurilor și impozitează anual doar un procentaj privat de exemplu 6.000 Euro. Această structură a fost acceptată în mod regulat de multe birouri fiscale în trecut. Dar la un moment dat, administrația fiscală a considerat că s-a exagerat, deoarece tot mai mulți independenți au profitat excesiv de avantajele fiscale. Astfel, administrația fiscală a dispus să nu mai accepte modelul (OFD Karlsruhe, VASt Aktuell 6/2018 din 1.8.2018; ordinul autorității fiscale din Hamburg din 8.11.2018, S 2177- 2018/001 - 52).

Pentru exemplul menționat, aceasta înseamnă: Plata specială de leasing trebuie distribuită pe durata contractului pentru verificarea limitării costurilor. Astfel, în 2015, doar 1/36 din plata specială de leasing trebuie inclusă în scopul limitării costurilor. În 2016, 12/36, în 2017, de asemenea, 12/36 și în 2018, 11/36 din plata specială de leasing trebuie luate în considerare. Limitarea costurilor în 2016 nu ar fi de 6.000 Euro, ci de 6.000 Euro + 10.000 Euro = 16.000 Euro, astfel încât 14.400 Euro ar trebui impozitate ca procentaj privat. Pentru a evita neînțelegerile: Plata specială de leasing rămâne de obicei deductibilă ca cheltuială de afaceri la momentul plății; este vorba doar despre limitarea costurilor.

Curtea Federală de Finanțe consideră că opinia administrației fiscale este corectă. Regula de limitare a costurilor poate fi interpretată în sensul administrației fiscale. Orice contribuabil care utilizează un autoturism de serviciu și în scopuri private se poate sustrage regulii de 1 % prin ținerea unui jurnal de bord.