(2022) Costurile de divorț sunt deductibile fiscal?

Costurile unei divorțuri, în special onorariile avocaților și costurile judiciare, au fost deductibile ca sarcini extraordinare de natură generală conform § 33 EStG până în 2012. Mai exact: erau deductibile doar cheltuielile pentru procedura de divorț propriu-zisă și pentru compensarea pensiilor, nu însă pentru chestiuni legate de consecințele divorțului în afara procedurii obligatorii. Acestea includ disputele privind bunurile comune, reglementările referitoare la pensia alimentară pentru soț și copii, precum și deciziile privind drepturile de vizită și custodia copiilor.

Însă din 2013, costurile de divorț nu mai sunt deductibile ca sarcini extraordinare din cauza unei modificări legislative și a unei hotărâri BFH. "Un contribuabil nu efectuează cheltuieli pentru un proces de divorț pentru a-și asigura mijloacele de existență și nevoile esențiale" (BFH, hotărârea din 18.5.2017, VI R 9/16).

• Din cauza unei modificări legislative din 2013, cheltuielile pentru desfășurarea unui proces (costuri de proces) sunt în principiu excluse de la deducerea ca sarcină extraordinară. Interdicția de deducere nu se aplică decât dacă "contribuabilul ar risca să-și piardă mijloacele de existență și să nu-și mai poată satisface nevoile esențiale în mod obișnuit" (§ 33 alin. 2 fraza 4 EStG).
• Potrivit BFH, costurile unui proces de divorț nu sunt de obicei efectuate pentru a asigura mijloacele de existență și nevoile esențiale. Acest lucru ar putea fi presupus doar dacă baza economică de viață a contribuabilului ar fi amenințată. O astfel de afectare existențială nu există în cazul costurilor de divorț, chiar dacă menținerea căsătoriei ar reprezenta o mare povară pentru contribuabil.
• Și astfel, din 2013, în instrucțiunile oficiale pentru declarația de impozit pe venit se precizează: "Costurile de proces nu mai sunt deductibile ca sarcini extraordinare din 2013... Interdicția de deducere se aplică și costurilor de divorț / anulare a unui parteneriat civil."

Conform noii legislații din 2013, costurile de proces legate de un divorț nu mai sunt deductibile fiscal: nici pentru chestiuni legate de consecințele divorțului, de exemplu, pensia alimentară post-maritală, chestiuni legate de copii, compensarea câștigurilor și împărțirea bunurilor (ca și până acum), nici pentru procedura de divorț propriu-zisă, inclusiv compensarea pensiilor.

TOTUȘI: Recent, Tribunalul Fiscal din Münster a decis că costurile de proces pentru obținerea pensiei alimentare post-maritale sunt deductibile ca cheltuieli profesionale dacă beneficiarul pensiei alimentare impozitează plățile de întreținere ca alte venituri conform § 22 nr. 1a EStG (FG Münster din 3.12.2019, 1 K 494/18 E).

Cazul: Reclamanta și fostul ei soț s-au separat în 2012. La tribunalul districtual, ambii au desfășurat un proces de dreptul familiei care a inclus divorțul, compensarea pensiilor și pensia alimentară post-maritală. În 2014, căsătoria a fost desfăcută printr-o decizie a tribunalului districtual, iar fostul soț al reclamantei a fost obligat la plăți lunare de întreținere. Femeia a contestat decizia tribunalului pentru plăți lunare mai mari. În 2015, s-a ajuns la un acord judiciar privind valoarea pensiei alimentare. În declarația sa de impozit pe venit din 2015, reclamanta a declarat alte venituri în valoarea plăților de întreținere primite și a solicitat deducerea costurilor de proces (costuri judiciare și onorarii avocațiale). Administrația fiscală a refuzat luarea în considerare.

Potrivit judecătorilor, costurile de proces sunt deductibile ca cheltuieli profesionale pentru beneficiarul pensiei alimentare, deoarece aceasta impozitează plățile de întreținere de la fostul soț conform § 22 nr. 1a EStG. Femeia a suportat costurile de proces pentru a obține venituri (mai mari) sub formă de plăți de întreținere. Plățile de întreținere sunt tratate ca venituri impozabile conform § 22 nr. 1a EStG, deoarece fostul soț, ca persoană obligată la plată, a avut posibilitatea de a deduce plățile de întreținere ca cheltuieli speciale conform § 10 alin. 1a EStG, așa-numitul real splitting. Plățile de întreținere sunt astfel complet echivalate cu celelalte venituri. Din aceasta rezultă că și o deducere a cheltuielilor profesionale trebuie să fie posibilă în întregime.