Ce ar trebui să știu despre noua limită de 48 de luni?
Ce trebuie să știți despre limita de 48 de luni pentru activități externe?
În cazul activităților externe, costurile de transport, cazare și alte costuri de călătorie, precum și sumele forfetare pentru mese pot fi deduse ca cheltuieli profesionale. Din 2014, limita de 48 de luni joacă un rol central.
1. Limita de 48 de luni la primul loc de muncă
Un „prim loc de muncă“ este o unitate fixă la care angajatul este alocat permanent. O alocare permanentă este considerată dacă angajatul:
- este alocat pe perioadă nedeterminată („până la noi ordine“),
- pentru întreaga durată a contractului de muncă sau
- pentru o perioadă mai mare de 48 de luni
Sfat: În cazul unei alocări temporare de până la 48 de luni, nu există un prim loc de muncă. Astfel, costurile de transport conform sumelor forfetare de călătorie, precum și costurile de masă și cazare pot fi deduse ca cheltuieli profesionale sau rambursate fără impozit.
2. Limita de 48 de luni pentru activitatea la sediul unui client
Conform noilor reglementări, primul loc de muncă poate fi și la sediul unui client, de exemplu, în cazul proiectelor pe termen lung sau al muncii temporare. O astfel de alocare există dacă angajatul:
- este alocat de la început pentru mai mult de 48 de luni sau
- pentru întreaga durată a contractului de muncă
3. Limita de 48 de luni pentru costurile de cazare
Din 2014, costurile de cazare pentru activități externe sunt deductibile integral doar pentru 48 de luni. Începând cu luna a 49-a, acestea sunt limitate la 1.000 Euro pe lună – însă doar pentru activități în Germania.
Sfat: O întrerupere a activității de cel puțin șase luni resetează perioada de 48 de luni.
Jurisprudență importantă
Tribunalul Fiscal din Münster a decis că alocările repetate, temporare, de mai puțin de 48 de luni nu constituie un prim loc de muncă, chiar dacă perioada totală de utilizare depășește patru ani (FG Münster din 25.3.2019, 1 K 447/16).
Particularități pentru lucrătorii temporari
Lucrătorii temporari au un contract de muncă cu agenția de muncă temporară, nu cu beneficiarul. Ei pot avea un prim loc de muncă doar dacă:
- sunt alocați pe perioadă nedeterminată,
- pentru durata contractului de muncă sau
- mai mult de 48 de luni
Deplasările la primul loc de muncă pot fi deduse doar cu suma forfetară pentru distanță. Costurile de masă și alte costuri de călătorie nu se aplică. În cazul misiunilor mai scurte, se poate deconta conform principiilor de costuri de călătorie.
Tribunalul Fiscal din Saxonia Inferioară a decis că costurile de transport, chiar și în cazul misiunilor temporare, pot fi deduse doar cu suma forfetară pentru distanță (decizia din 28.5.2020, 1 K 382/16). Totuși, BFH a anulat această decizie (BFH, decizia din 12.5.2022, VI R 32/20). Relevant este contractul de muncă dintre lucrătorul temporar și agenția de muncă temporară. Misiunile repetate, temporare, nu constituie o alocare permanentă.
Noutăți prin Legea privind munca temporară (AÜG)
Din 1.4.2017, un lucrător temporar poate fi alocat la același beneficiar pentru maximum 18 luni (§ 1 alin. 1b AÜG). Se pune întrebarea dacă această reglementare are efecte fiscale asupra evaluării primului loc de muncă. BFH va decide în acest sens în procedura VI R 22/23.
Cei afectați ar trebui să depună obiecții împotriva deciziilor fiscale nefavorabile și să solicite suspendarea procedurii.
