Ce este valoarea unitară?

Valoarea unitară este o valoare pentru terenurile construite și neconstruite care se determină la o anumită dată de referință printr-o procedură standardizată și reglementată legal și care servește ca bază de evaluare pentru impozite, taxe și contribuții.

Baza juridică este Legea privind evaluarea. Valoarea unitară este determinată pentru terenurile construite și neconstruite de către biroul fiscal în cadrul unei proceduri de constatare.

Legea privind evaluarea prevede că chiria anuală realizabilă, echiparea structurală și dimensiunea spațiului locuibil și util, precum și tipul de construcție, anul construcției și tipul de subvenție sunt examinate în cadrul procedurii privind valoarea veniturilor realizate. În acest fel se determină valoarea terenului, care include apoi valoarea terenului, valoarea clădirii și, de asemenea, valoarea instalațiilor exterioare existente.

În cazul în care valoarea unitară a fost stabilită oficial, proprietarul primește notificarea privind valoarea constantată.

Ce este valoarea unitară?

Cum se calculează valoarea unitară?

Proprietate neconstruită

În cazul în care proprietatea este neconstruită, valoarea unitară se determină după cum urmează:

Valoare unitară = mp teren x valoarea terenului (la 01.01.1964 sau 01.01.1935)

Metoda valorii venitului

Casele unifamiliale, casele bifamiliale, proprietățile rezidențiale închiriate, apartamentele ocupate de proprietar, proprietățile companiilor și cele cu destinație mixtă sunt evaluate, în general, folosind metoda valorii veniturilor.

Chiria brută anuală (la 01.01.1964 sau 01.01.1935) pe care un chiriaș ar trebui să o plătească pentru întregul an calendaristic este înmulțită cu un multiplicator. Suprataxele (circumstanțe de creștere a valorii) și deducerile (circumstanțe de reducere a valorii) măresc sau reduc valoarea unitară

Dacă clădirea (clădirile)/apartamentul (apartamentele) este (sunt) ocupată (ocupate) de proprietar, închiriată (închiriate) sau pusă (puse) la dispoziție cu titlu gratuit este irelevant pentru determinarea chiriei brute anuale și nu o influențează.

Metoda valorii proprietății

Casele unifamiliale din fosta parte estică a Berlinului trebuie să fie evaluate întotdeauna folosind metoda valorii activelor.

În cazul în care nu este posibilă determinarea chiriei brute anuale pentru valorile unitare din 1964, deoarece, de ex. locuințele sunt locuințe de lux (din punctul de vedere al datei de 01.01.1964), valoarea unitară se determină prin metoda valorii proprietății.

În această procedură, valorile individuale ale terenului, ale clădirii și ale instalațiilor exterioare sunt însumate. Pentru a determina valoarea clădirilor/spațiului închis se înmulțește spațiul închis cu costurile medii de construcție (la 01.01.1964 sau 01.01.1935), cu o deducere suplimentară în funcție de vechimea clădirii (până la 01.01.1964 sau 01.01.1935).

În cazul în care, la 01.01.1991, în noile landuri federale nu a fost stabilită o valoare unitară pentru o proprietate rezidențială închiriată sau o casă unifamilială, impozitul pe proprietate este evaluat, în esență, în funcție de o sumă fixă pe metru pătrat de spațiu de locuit, care este ajustată la rata de evaluare stabilită pentru anul calendaristic respectiv (baza de evaluare de înlocuire). Proprietățile rezidențiale locative sau casele unifamiliale construite după 01.01.1991 vor fi evaluate conform procedurii standard.

Valorile unitare trebuie să fie determinate în DM, rotunjite la suta de DM și apoi convertite în euro.

Cum se calculează valoarea unitară?

Ce este rata de impozitare?

În legislația fiscală municipală, rata de impozitare este termenul pentru un factor care este înmulțit cu suma de impozitare pentru a determina obligația fiscală. În Germania, este prevăzută o rată de evaluare pentru impozitul pe companii (§ 16 GewStG) și impozitul pe teren (§ 25 GrStG)

Există trei rate de impozitare:

• Rata de impozitare a proprietății A (pentru întreprinderile agricole și forestiere)
• Rata de impozitare a proprietății B (pentru majoritatea celorlalte proprietăți)
• Rata de impozitare a companiilor (Gewerbesteuer)

Consiliul municipal decide cuantumul ratei de impozitare respective. Cotele de impozitare sunt stabilite în mod autonom de către adminictrațiile municipale pentru determinarea impozitelor care trebuie plătite de către contribuabil pentru întreprinderile agricole și forestiere (impozitul pe teren A), pentru alte proprietăți (impozitul pe teren B) sau în calitate de antrepenor (impozitul pe companie/Gewerbe).

Cu o rată de impozitare e mai mare, municipalitatea primește mai multe venituri fiscale, dar riscă să devină mai puțin atractivă pentru întreprinderile comerciale (în cazul impozitului companiilor), pentru agricultori (impozit pe proprietate A) sau pentru proprietarii de clădiri (impozit pe proprietate B) în comparație cu alte municipalități.

Cele de evaluare pentru impozitul pe proprietate și impozitul pe companie sunt stabilite în mod regulat în statutul bugetului municipal pentru un an financiar (= an calendaristic), astfel încât acestea pot fi modificate în fiecare an. Acestea sunt denumite "vomhundertsätze"( cote dintr-o sută), adică trebuie înțelese ca procente. Dacă o rată de impozitare este de 350 %, de exemplu, valoarea impozitului se înmulțește cu 3,5.

Valoarea de referință de impozitare este stabilită de către autoritățile fiscale cu efect obligatoriu pentru consiliul municipal.

Ce este rata de impozitare?

Cât este impozitul pe proprietate?

Impozitul pe proprietate este un impozit pe dreptul de proprietate asupra terenurilor și pe dezvoltarea acestora. Baza pentru perceperea impozitului pe proprietate este Legea privind impozitul pe proprietate (Grundsteuergesetz), iar baza juridică pentru evaluarea proprietății este Legea privind evaluarea (Bewertungsgesetz).

Impozitul pe proprietate este un impozit municipal și este evaluat și colectat de către biroul fiscal în a cărui circumscripție se află proprietatea. Contribuabil este proprietarul proprietății.

Valoarea unitară este înmulțită cu valoarea de referință de evaluare fiscală a proprietății și cu rata de impozitare stabilită de municipalitate. Deoarece ratele de aplicare a impozitului pe proprietate sunt stabilite de către orașe, valoarea impozitului pe proprietate diferă la nivel regional.

Cât este impozitul pe proprietate?

Cum se calculează impozitul pe proprietate?

Impozitul pe proprietate se stabilește în trei etape:

• Determinarea valorii unitare
• Valoarea unitară x Indicele fiscal = valoarea de bază de impozitare
• Valoarea de bază a impozitării x rata de impozitare = impozit pe proprietate

Cum se calculează impozitul pe proprietate?

Ce este decizia de evaluare a impozitului pe proprietate?

Impozitul pe proprietate pentru anul calendaristic (valoarea anuală a impozitului pe proprietate) este stabilit printr-o notificare scrisă adresată debitorului fiscal sau printr-un anunț public în Monitorul Oficial din Berlin, dacă acesta trebuie să plătească același impozit pe proprietate ca în anul precedent și dacă metoda de plată nu s-a schimbat (a se vedea următoarea secțiune privind data scadentă pentru plățile anticipate ).

Valoarea anuală a impozitului pe proprietate se determină prin înmulțirea valorii de bază a impozitului pe proprietate cu rata de impozitare.

Ce este decizia de evaluare a impozitului pe proprietate?

Pot fi scutit de impozitul pe proprietate?

În anumite condiții, se poate acorda o scutire (§§ 3 și 4 GrStG) de impozitul pe proprietate. Reglementările de exceptare definite în mod restrâns conțin excepții în special în beneficiul sectorului public, al bisericilor și al corporațiilor non-profit. În general, nu se ia în considerare o scutire dacă proprietatea este utilizată în scopuri agricole, forestiere sau rezidențiale.

Pot fi scutit de impozitul pe proprietate?

Care este valoarea de referință a impozitului pe proprietate?

Valoarea de referință a impozitării proprietății este dată ca proporție din valoarea unitară și este utilizată pentru a calcula rata impozitului pe proprietate. Aceasta depinde de tipul respectiv de proprietate.

Care este valoarea de referință a impozitului pe proprietate?

Cine trebuie să plătească impozitul pe proprietate?

În principiu, impozitul pe proprietate trebuie să fie plătit de proprietarul proprietății care este înregistrat în cartea funciară. Impozitul pe proprietate este alocat costurilor de funcäionare a unei proprietăți și poate fi inclus în declarația de impozit împreună cu celelalte cheltuieli deductibile legate de venit, în cazul în care cu proprietatea se generează venituri din închiriere și arendare

În cazul în care proprietatea este închiriată sau dată în arendare, poate fi dedusă și plata anticipată a impozitului pe proprietate.

În cazul în care proprietatea este închiriată sau concesionată, plata anticipată a impozitului pe proprietate poate fi, de asemenea, transferată către chiriaș sau arendaș prin intermediul costurilor auxiliare.

Impozitul pe proprietate se stabilește, de obicei, pentru un întreg an calendaristic. evaluarea are loc, de obicei, la intervale trimestriale, și anume la 15.02, 15.05, 15.08 și 15.11 ale anului. Dacă doriți să plătiți impozitul pe proprietate într-o singură sumă, puteți face o cerere în acest sens, caz în care plata anuală se face, de obicei, la data de 1 iulie a fiecărui an.

Cine trebuie să plătească impozitul pe proprietate?

Când se plătește impozitul pe proprietate anticipat?

Impozitul pe proprietate este un impozit anual și se plătește la

• 15 februarie, 15 mai, 15 august și 15 noiembrie, câte un trimestru fiecare.

Dacă valoarea anuală a impozitului pe proprietate este mai mare de 15 euro și mai mică de 30 de euro, acesta se plătește la data de

• 15 februarie și 15 august, câte jumătate fiecare.

Dacă valoarea anuală a impozitului pe proprietate este de cel mult 15 euro, acesta se plătește la data de

• 15 august în întregime.

În afara primelor două date de scadență, impozitul pe proprietate poate fi plătit într-o singură tranșă anuală, la 1 iulie, la cererea persoanei obligate la plata impozitului.

Această solicitare trebuie să fie făcută până la data de 30 septembrie a anului calendaristic precedent cel târziu. Metoda de plată solicitată în acest mod rămâne valabilă pentru anii următori, cu excepția cazului în care modificarea este solicitată până la 30 septembrie pentru anul următor.

Când se plătește impozitul pe proprietate anticipat?

Se poate renunța la impozitul pe proprietate?

Se poate lua în considerare o remitere sau o remitere parțială a impozitului pe proprietate pentru bunuri culturale și spații verzi în conformitate cu § 32 GrStG (de ex. pentru clădirile aflate sub protecția monumentelor) sau ca urmare a unei reduceri semnificative a veniturilor în conformitate cu § 33 GrStG (de ex. din cauza insolvenței chiriașului), dacă sunt îndeplinite cerințele reglementărilor menționate anterior.

Remiterea sau remiterea parțială se acordă numai pe bază de cerere și trebuie depusă la biroul fiscal competent până la data de 31 martie a anului următor celui pentru care a fost stabilit impozitul pe proprietate (perioada de remitere); aceasta este o perioadă limită.

Se poate renunța la impozitul pe proprietate?