Costurile de adopție sunt deductibile fiscal?

Costurile de adopție nu sunt deductibile ca cheltuieli extraordinare conform § 33 EStG, conform legislației în vigoare. Această reglementare se bazează pe jurisprudența constantă a Curții Federale Fiscale (BFH), care consideră că o adopție este o decizie conștientă și voluntară și nu o necesitate inevitabilă.

Dezvoltarea istorică a jurisprudenței:

1. Stare juridică anterioară (1987): BFH a decis deja în 1987 că costurile de adopție nu sunt deductibile ca cheltuieli extraordinare, deoarece o adopție nu este considerată "inevitabilă", ci se bazează pe o decizie voluntară (BFH-Urteil vom 13.3.1987, III R 301/84).
2. Încercare de modificare (2012): În 2012, Senatul VI al BFH a dorit să modifice jurisprudența și să recunoască costurile de adopție, dar a eșuat din cauza opoziției Senatului III responsabil. Încercarea de clarificare finală de către Marele Senat în 2013 nu a avut succes.
3. Confirmarea vechii jurisprudențe (2015): În 2015, Senatul VI al BFH a confirmat jurisprudența anterioară și a decis că costurile de adopție nu sunt deductibile ca cheltuieli extraordinare, chiar dacă adopția este legată de sterilitatea organică a unui partener (BFH-Urteil vom 10.3.2015, VI R 60/11).
4. Plângere constituțională: Împotriva acestei hotărâri a fost depusă o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală (BVerfG), care însă nu a fost acceptată pentru soluționare din lipsă de perspective de succes (BVerfG-Beschluss vom 13.6.2016, 2 BvR 1208/15). Prin urmare, rămâne definitiv: costurile de adopție nu sunt deductibile fiscal.

Jurisprudența actuală:

Hotărâre actuală (2024): Tribunalul Fiscal din Münster a decis în 2024 din nou că costurile de adopție nu constituie o cheltuială extraordinară (FG Münster, Urteil vom 25.6.2024, 14 K 1085/23 E). În acest caz, reclamanții au adoptat doi copii născuți în străinătate și au solicitat deducerea costurilor de adopție ca cheltuieli extraordinare. Ei au argumentat că costurile au fost inevitabile, deoarece anterior au urmat fără succes un tratament de fertilitate. Cu toate acestea, tribunalul fiscal și biroul fiscal au respins acțiunea și au subliniat că o adopție nu este un tratament medical și decizia de a adopta se bazează întotdeauna pe voința liberă, chiar și după un tratament de fertilitate nereușit.

Motivare:

• Nu sunt costuri medicale: BFH a clarificat de mai multe ori că costurile de adopție nu sunt considerate costuri medicale, deoarece nu există o necesitate medicală pentru o adopție. O adopție nu este un tratament medical și nu este supusă directivelor medicale.
• Decizie voluntară: Decizia de a adopta, chiar și după un tratament de fertilitate nereușit, se bazează pe o decizie voluntară și nu este o consecință inevitabilă a infertilității.

Concluzie:

Costurile de adopție nu sunt deductibile fiscal conform legislației și jurisprudenței actuale. Chiar și în caz de infertilitate nedorită sau un tratament de fertilitate nereușit anterior, adopția rămâne o decizie voluntară și, prin urmare, nu este recunoscută fiscal ca o cheltuială extraordinară.