Trebuie să depun o declarație fiscală ca angajat?

Dacă sunteți angajat și obțineți venituri din muncă salariată (Anlage N), angajatorul dumneavoastră vă reține lunar impozitul pe salarii, contribuția de solidaritate și, eventual, impozitul bisericesc direct din salariul brut. Impozitele sunt plătite direct către biroul fiscal. Din punct de vedere fiscal, totul ar fi, în principiu, rezolvat și nu ar trebui să depuneți o declarație fiscală. Acest lucru se aplică și angajaților necăsătoriți (clasa de impozitare I) care nu și-au schimbat locul de muncă pe parcursul întregului an.

Obligația de depunerere: Trebuie să depuneți o declarație fiscală

Cu toate acestea, administrația fiscală suspectează în numeroase cazuri că deducerile fiscale lunare pentru veniturile dintr-o relație de muncă au fost prea mici. Prin urmare, mulți angajați au obligația legală de a depune o declarație fiscală, așa-numita obligație de evaluare sau evaluare obligatorie.

Obligația de depunere reglementată legal

Din acest motiv, § 46 EStG reglementează numeroase cazuri în care și angajații sunt obligați să depună declarația fiscală:

1. Ați obținut venituri suplimentare de peste 410 Euro pe parcursul anului, care nu au fost supuse reținerii fiscale pe venit. Acestea includ, de exemplu, onorarii, pensii sau chirii.
2. Ați primit salariu de la mai mulți angajatori simultan pe parcursul unui an.
3. Ați solicitat un deductibil (de exemplu, pentru cheltuieli profesionale, cheltuieli speciale, sarcini excepționale) pe cardul dumneavoastră de impozitare. Deductibilele trebuie verificate din nou în cadrul declarației fiscale. Excepție: Dacă este vorba despre o sumă forfetară pentru persoanele cu handicap, o sumă forfetară pentru urmași sau doar despre numărul de alocații pentru copii, nu sunteți obligat să depuneți o declarație fiscală.
4. Dumneavoastră și soțul/soția dumneavoastră primiți amândoi salariu și unul dintre dumneavoastră a fost impozitat conform clasei de impozitare V sau VI sau amândoi ați ales procedura factorului cu combinația de clase de impozitare IV/IV.
5. Ați primit indemnizații de înlocuire a salariului (de exemplu, indemnizație parentală, indemnizație de șomaj tehnic sau indemnizație de șomaj) pe parcursul anului. Indemnizațiile de înlocuire a venitului sunt supuse clauzei de progresie și pot crește rata de impozitare personală pentru celelalte venituri.
6. Ați primit de la un fost angajator o compensație sau remunerație pentru o activitate de mai mulți ani pentru care s-a aplicat regula favorabilă a unei cincimi.
7. Ca părinți divorțați sau separați, ați ales o altă repartizare a alocației de formare sau a sumei forfetare pentru persoanele cu handicap pentru copil.
8. Ați primit plăți speciale și ați schimbat angajatorul în același an, iar noul angajator nu a luat în considerare valorile angajatorului anterior la calculul impozitului pe salarii.
9. Căsătoria dumneavoastră a fost desfăcută pe parcursul anului sau partenerul dumneavoastră a decedat și unul dintre soți se recăsătorește în același an.
10. Ați înregistrat pe cardul dumneavoastră de impozitare un soț cu răspundere fiscală limitată, care locuiește în UE/SEE.
11. Aveți reședința sau locuința obișnuită în străinătate și ați solicitat răspunderea fiscală nelimitată în Germania.

Notă: De la 1.1.2020, numeroase condiții de depunere obligatorie se aplică și angajaților cu răspundere fiscală limitată (§ 50 alin. 2 fraza 2 nr. 4c EStG, modificat prin "Legea privind promovarea fiscală suplimentară a mobilității electrice și modificarea altor reglementări fiscale" din 12.12.2019).