Ce condiții trebuie să îndeplinesc pentru a deduce costurile unei a doua locuințe?

Dacă locul de muncă este departe de locuința dumneavoastră și din acest motiv trebuie să închiriați o a doua locuință, se consideră că aveți un menaj dublu. Anumite costuri care vă apar în acest context pot fi deduse fiscal.

Cu toate acestea, trebuie îndeplinite câteva condiții: În primul rând, trebuie să aveți o locuință principală cu gospodărie proprie la locul de reședință. De asemenea, trebuie să închiriați o a doua locuință la locul de muncă din motive profesionale. O nouă condiție pentru "gospodărie proprie" este, din 2014, contribuția financiară la costurile de trai.

Motivele profesionale există, de exemplu, dacă ați fost transferat la un loc de muncă extern sau dacă începeți un loc de muncă aflat departe de locuința proprie. Menajul dublu este, de asemenea, considerat a fi determinat profesional dacă vă mutați reședința principală din motive personale și utilizați o locuință la locul de muncă ca a doua gospodărie.

Orice locuință în care aveți posibilitatea de a înnopta este recunoscută ca a doua locuință. Cât de des utilizați această posibilitate nu contează. Locuințele pot fi, de exemplu:

• un apartament închiriat,
• o casă proprie,
• o cameră de hotel,
• posibilități de cazare la prieteni sau
• baraca de pe un șantier.

Dacă mergeți acasă de mai multe ori pe săptămână, puteți alege dacă doriți să deduceți costurile pentru menaj dublu sau costurile de transport pentru toate deplasările efectuate acasă. În al doilea caz, costurile de transport pot fi deduse cu indemnizația de distanță. În acest caz, nu puteți deduce costurile de cazare și indemnizațiile de masă pentru primele trei luni ca cheltuieli profesionale. A doua variantă este recomandată dacă mergeți frecvent acasă și aveți costuri de cazare reduse la a doua locuință.

Ce condiții trebuie să îndeplinesc pentru a deduce costurile unei a doua locuințe?

Ce înseamnă termenul de trei luni?

Ce înseamnă termenul de trei luni?

Dacă locuiți temporar într-un alt loc din motive de serviciu (menținerea unui al doilea locuințe), apar costuri suplimentare de masă acolo – de exemplu, deoarece trebuie să vă asigurați singur prânzul sau cina.

Pentru aceste costuri suplimentare, puteți solicita o indemnizație de masă – însă doar pentru primele trei luni de la ocuparea locuinței secundare.

Aceasta este așa-numita perioadă de trei luni.

Exemplu:

Vă mutați într-o locuință secundară în Berlin pe 1 martie 2024 din cauza unui nou loc de muncă.
Atunci puteți solicita indemnizații de masă din 1 martie până în 31 mai 2024:

• 28 Euro pe zi pentru fiecare zi de absență completă
• 14 Euro la sosire sau plecare

De la 1 iunie 2024 se încheie dreptul la aceste indemnizații – cu excepția cazului în care perioada începe din nou din anumite motive.

Când începe din nou perioada?

Perioada de trei luni începe din nou dacă:

• Vă schimbați locuința secundară (de exemplu, prin mutare la locul de muncă), sau
• Vă întrerupeți activitatea externă pentru cel puțin 4 săptămâni – de exemplu, prin:
  • Concediu
  • Boală
  • Concediu parental
  • Pauze impuse de companie

Baza legală: § 9 alin. 4a fraza 8 EStG, Hotărârea BFH: din 28.02.2013, VI R 90/10

Important:

• Perioada se aplică pentru fiecare loc de muncă sau locuință secundară.
• În cazul mai multor întreruperi, poate începe din nou de mai multe ori.
• Indemnizațiile se aplică maximum trei luni consecutiv, chiar și în cazul unei activități mai lungi.

Ce înseamnă termenul de trei luni?

Ce pot deduce pentru locuințe secundare?

Ce pot deduce pentru locuințe secundare?

Pentru o locuință secundară la locul de muncă, biroul fiscal nu impune cerințe stricte. Poate fi un apartament, o cameră de hotel sau o cameră mobilată. Important este ca locuința să fie disponibilă și să nu devină noul centru de viață. Dacă această condiție este îndeplinită, diverse cheltuieli profesionale în cadrul menținerii unui al doilea domiciliu pot fi deduse fiscal.

Cheltuieli profesionale deductibile:

• Căutare locuință: Costuri de transport pentru vizionare, costuri telefonice sau poștale.
• Mutare: Costuri de transport (firmă de mutare, mașină închiriată), costuri de călătorie în ziua mutării.
• Diurnă pentru masă: În primele trei luni pot fi aplicate sume forfetare pentru masă:
  • Absență 24 de ore: 28 Euro
  • Absență 8 până la 24 de ore: 14 Euro
• Costuri de transport: Prima călătorie dus și ultima călătorie întors sunt recunoscute integral, de exemplu, cu bilet sau cu indemnizația pe kilometru (30 de cenți pe kilometru). Călătoriile săptămânale acasă pot fi deduse cu indemnizația de distanță (30 de cenți pe kilometru de distanță, de la al 21-lea kilometru 38 de cenți).
• Costuri de cazare: Sunt recunoscute costurile dovedite până la un plafon maxim de 1.000 Euro pe lună. Acestea includ:
  • Chirie inclusiv costuri de operare
  • Costuri pentru obiecte de mobilier necesare
  • Taxa pentru locuință secundară
  • Costuri de renovare

Plafon de 1.000 Euro:

Plafonul este considerat o valoare medie pentru întregul an. Sumele care sunt mai mici de 1.000 Euro în anumite luni pot fi compensate cu cheltuieli mai mari în alte luni.

Cheltuieli pentru obiecte de mobilier:

Conform deciziei BFH din 4.4.2019 (VI R 18/17), costurile pentru obiecte de mobilier și bunuri de uz casnic nu fac parte din costurile de cazare și sunt, prin urmare, deductibile suplimentar.

Sfat: Dacă locuința secundară este în proprietatea angajatului, cheltuielile reale (de exemplu, amortizare, dobânzi la credite, costuri de operare) pot fi deduse până la 1.000 Euro pe lună. Costurile pentru obiecte de mobilier pot fi deduse suplimentar.

Particularități:

• În cazul locuințelor mobilate, unde chiria nu este împărțită între locuință și mobilier, chiria poate fi împărțită prin estimare (§ 162 AO). Costurile pentru utilizarea mobilierului sunt deductibile suplimentar.
• Costuri pentru loc de parcare: Un loc de parcare închiriat sau un garaj nu sunt considerate costuri de cazare și pot fi deduse suplimentar (FG Saarland, 20.5.2020, 2 K 1251/17).

Regulă de simplificare:

Costurile de achiziție pentru mobilier și echipamente de până la 5.000 Euro sunt recunoscute ca necesare și sunt deductibile ca cheltuieli profesionale fără verificări suplimentare (scrisoare BMF din 25.11.2020).

Taxa pentru locuință secundară:

Taxa pentru locuință secundară intră sub restricția de deducere de 1.000 Euro pe lună, așa cum a decis Curtea Federală de Finanțe (decizia BFH din 13.12.2023, VI R 30/21).

Costuri în străinătate:

În cazul menținerii unui al doilea domiciliu în străinătate, limita de 1.000 Euro nu se aplică. În schimb, costurile reale de închiriere sunt deductibile ca cheltuieli profesionale, în măsura în care sunt "necesare și rezonabile". Limita superioară este prețul mediu local de închiriere pentru un apartament de 60 de metri pătrați.

Ce pot deduce pentru locuințe secundare?

Ce costuri de cazare pot deduce?

În cadrul gospodăriei duble, puteți deduce costurile de cazare la locuința secundară. Sunt recunoscute doar costurile dovedite, nu sume forfetare. O locuință secundară poate fi un apartament închiriat, o cameră de hotel sau o casă proprie.

Locuință închiriată:

Dacă utilizați o locuință închiriată, puteți deduce chiria, costurile suplimentare (de exemplu, încălzire, electricitate) și cheltuielile pentru mobilier necesar (de exemplu, masă, pat, dulap). Obiectele de până la 800 Euro net pot fi deduse imediat, cele mai scumpe trebuie amortizate pe durata de utilizare (de exemplu, 13 ani pentru mobilier).

Hotel:

În cazul utilizării unui hotel, pot fi deduse costurile reale de cazare dovedite. Dacă în prețul cazării sunt incluse costuri de masă, suma deductibilă se reduce cu 20 % pentru mic dejun și 40 % pentru prânz/cină din indemnizația de masă.

Apartament propriu:

Dacă utilizați un apartament propriu, puteți deduce costurile suplimentare, dobânzile la credite și amortizările până la nivelul chiriei comparabile pentru o locuință adecvată.

Suma maximă de 1.000 Euro pe lună:

Pentru costurile de cazare există o limită de 1.000 Euro pe lună. Această sumă include chiria cu costuri de operare, costuri pentru mobilier, taxa pentru locuința secundară și renovare. Suma maximă este considerată o valoare medie pentru an – sumele care depășesc pot fi compensate cu sume mai mici din alte luni.

Hotărâri și abateri:

• Hotărârea BFH din 4.4.2019 (VI R 18/17): Curtea Federală de Finanțe a decis că costurile pentru mobilier și bunuri de uz casnic nu fac parte din costurile de cazare și sunt deductibile suplimentar față de suma maximă de 1.000 Euro. Aceste cheltuieli se referă doar la utilizarea mobilierului și nu la cazare.
• Decizia tribunalului FG Saarland din 20.5.2020 (2 K 1251/17): De asemenea, costurile pentru un loc de parcare închiriat sau un garaj nu sunt incluse în costurile de cazare. Acestea sunt deductibile suplimentar, chiar dacă costurile de închiriere pentru locuință depășesc suma maximă de 1.000 Euro.
• Hotărârea BFH din 13.12.2023 (VI R 30/21): Curtea Federală de Finanțe a decis că taxa pentru locuința secundară nu poate fi dedusă suplimentar față de suma maximă de 1.000 Euro, deoarece este considerată cost de utilizare a cazării și, prin urmare, se supune restricției de deducere.

Sfaturi suplimentare:

• Sfat 1: Dacă locuința secundară este în proprietatea angajatului, cheltuielile reale, cum ar fi amortizarea, dobânzile la credite și costurile de operare, pot fi deduse până la suma maximă de 1.000 Euro. Mobilierul poate fi dedus suplimentar (scrisoarea BMF din 24.10.2014).
• Sfat 2: În cazul unui apartament mobilat, de obicei se plătește o chirie mai mare. Dacă contractul de închiriere nu conține o repartizare a chiriei între locuință și mobilier, chiria poate fi repartizată prin estimare conform § 162 AO. Utilizarea mobilierului poate fi apoi dedusă suplimentar (hotărârea BFH din 4.4.2019).
• Sfat 3: Dacă costurile de achiziție pentru mobilierul și echipamentul locuinței secundare nu depășesc 5.000 Euro, aceste costuri pot fi recunoscute forfetar ca necesare, fără verificări suplimentare (scrisoarea BMF din 25.11.2020).

Ce costuri de cazare pot deduce?

Ce costuri de mutare pot deduce?

În legătură cu utilizarea locuinței secundare, puteți deduce fiscal costurile efective care apar. Acest lucru începe deja cu căutarea locuinței: cheltuielile legate de căutarea locuinței, cum ar fi costurile de transport pentru vizionarea locuințelor, taxele telefonice sau poștale, sunt deductibile ca cheltuieli profesionale.

De asemenea, costurile pentru mutare sunt recunoscute de administrația financiară. Astfel, puteți deduce costurile de transport, cheltuielile pentru închirierea unei mașini, salariile ajutoarelor sau cutiile de mutare. De asemenea, comisionul agentului imobiliar pentru obținerea noii locuințe închiriate este deductibil, dar nu și comisionul pentru cumpărarea unei locuințe proprii la locul de muncă extern. Vă rugăm să rețineți că trebuie să dovediți individual costurile de mutare în cadrul gospodăriei duble, deoarece indemnizația forfetară pentru costurile de mutare nu se acordă, deoarece nu vă mutați centrul de viață. Deductibilitatea costurilor de mutare se aplică și pentru mutarea înapoi în locuința principală. Dacă trebuie să efectuați reparații estetice la plecarea din locuința secundară, le puteți declara și în declarația fiscală.

Ce costuri de mutare pot deduce?

Când este recunoscut un menaj dublu?

Pentru a obține recunoașterea fiscală a unei gospodării duble, trebuie să aveți o locuință proprie la locul de origine. O gospodărie este locuința dumneavoastră principală, unde aveți centrul de interes și pentru care suportați costurile, fie ca proprietar, chiriaș sau printr-un drept de utilizare (de exemplu, dacă utilizați locuința partenerului).

O altă condiție este să contribuiți financiar la costurile gospodăriei principale. În cazul persoanelor căsătorite sau al familiilor, acest lucru nu este de obicei o problemă, deoarece soțul/soția sau familia locuiește la locul de origine și suportă costurile. În cazul persoanelor singure, contribuția financiară este adesea verificată mai strict. Întrebarea este când există o contribuție financiară suficientă.

În 2019, Tribunalul Fiscal din Saxonia Inferioară a stabilit că contribuția financiară poate fi directă sau indirectă. Aceasta înseamnă că puteți plăti bani direct sau vă puteți implica în costuri, de exemplu prin achiziționarea de articole de uz casnic sau reparații. Plățile regulate nu sunt obligatorii, iar momentul plății nu contează. Chiar și plățile efectuate la sfârșitul anului pot fi suficiente.

În prezent, Curtea Federală Fiscală a confirmat hotărârea Tribunalului Fiscal din Saxonia Inferioară și a respins cerințele excesive ale administrației fiscale (hotărârea BFH din 12.1.2023, VI R 39/19).

Cazul: Un reclamant a închiriat un apartament la locul de muncă și locuiește în casa părintească într-un apartament neînchis la etajul superior împreună cu fratele său. Nu există un contract de închiriere pentru acest apartament. Reclamantul a declarat că a contribuit cu un total de 3.160,47 Euro la costurile gospodăriei în 2015. A prezentat extrase de card de credit care dovedeau achiziții de alimente pe tot parcursul anului. De asemenea, a depus extrase de cont pentru transferuri către tatăl său, inclusiv 1.200 Euro pentru costuri suplimentare/telecomunicații și 550 Euro pentru ferestre noi în 2015. Ambele extrase de cont erau datate din decembrie 2015. Administrația fiscală nu a considerat acest lucru ca o dovadă suficientă a contribuției financiare și a respins deducerea costurilor pentru gospodăria dublă. Acțiunea reclamantului a avut succes; recursul administrației fiscale a fost respins.

Motivare: Pentru a recunoaște fiscal o gospodărie dublă, trebuie să existe o contribuție financiară la costurile gospodăriei principale. Costurile de trai includ în principal costurile gospodăriei și ale traiului (de exemplu, costuri de închiriere, costuri de operare, costuri pentru articole de uz casnic, renovări și întreținere), precum și costurile de întreținere a gospodăriei (de exemplu, alimente, igienă, telecomunicații). Costurile pentru îmbrăcăminte, vacanțe, timp liber și asigurări de sănătate nu sunt incluse. Legea nu stabilește o limită financiară specifică, iar contribuția nu trebuie să fie lunară. Contribuabilul trebuie să dovedească costurile efectiv suportate.

Sfat: Dacă administrația fiscală respinge gospodăria dublă din cauza lipsei de contribuție la costuri, ar trebui să faceți obiecție și să vă referiți la decizia BFH. Este recomandabil să transferați contribuții lunare pentru chirie și costuri de gospodărie pentru a evita disputele. Respectați limita de zece la sută a administrației fiscale, care prevede că trebuie să acoperiți mai mult de zece la sută din costurile lunare.

Alte indicații:

• BFH și instanța inferioară au tratat, de asemenea, întrebări precum independența gospodăriei fraților și situația copiilor mai mici care folosesc o cameră în casa părintească.
• Hotărârea BFH nu se aplică în cazurile în care copiii mai mici merg acasă în weekend și folosesc doar camera lor de tineret (FG Münster, hotărârea din 7.10.2020, 13 K 1756/18 E).

Când este recunoscut un menaj dublu?

Cât de departe poate fi locuința secundară de locul de muncă?

O gospodărie dublă există atunci când sunteți angajat în afara locuinței principale și aveți o a doua locuință la locul de muncă extern. Este permis ca a doua locuință să fie și în afara locului de muncă imediat, atâta timp cât se află încă în zona de navetă a primului loc de muncă. Aceasta înseamnă că trebuie să fie posibil să faceți naveta zilnic la locul de muncă.

Distanța dintre a doua locuință și locul de muncă

Întrebarea cât de departe poate fi situată a doua locuință a fost clarificată în diferite hotărâri. Decisiv este dacă naveta zilnică este încă rezonabilă:

• Hotărârea BFH (2012): O distanță de 141 km până la locul de muncă a fost considerată permisă, deoarece angajatul putea parcurge distanța într-o oră cu trenul ICE. Un astfel de timp de călătorie este considerat obișnuit de către Curtea Federală de Finanțe (BFH) (hotărârea BFH din 19.4.2012, VI R 59/11).
• Hotărârea BFH (2014): O distanță de 83 km, care putea fi parcursă în mai puțin de o oră, a fost de asemenea recunoscută. Aici, distanța a fost considerată o rută obișnuită de navetă și, prin urmare, rezonabilă (hotărârea BFH din 26.6.2014, VI R 59/13).

Regulament din 2014

Din 2014 se aplică: A doua locuință se află încă în zona de navetă a locului de muncă dacă distanța până la locul de muncă este mai mică de jumătate din distanța dintre locuința principală și locul de muncă. Această reglementare a fost stabilită de Ministerul Federal de Finanțe (scrisoarea BMF din 25.11.2020).

Exemplu: Dacă distanța de la locuința principală la primul loc de muncă este de 100 km, a doua locuință poate fi la maximum 50 km de locul de muncă.

Timp de călătorie rezonabil

De asemenea, timpul de călătorie joacă un rol. Un timp de călătorie de până la o oră pe traseu este de obicei considerat rezonabil. Dacă a doua locuință este mai departe, o gospodărie dublă poate fi totuși recunoscută dacă timpul de călătorie este semnificativ redus.

Practica și cazuri speciale

În practică, mulți angajați caută un compromis: doresc să se mute mai aproape de locul de muncă, dar nu atât de departe de casă încât călătoriile acasă să fie consumatoare de timp. Aici se alege adesea o soluție intermediară, în care a doua locuință se află între casă și locul de muncă.

Exemplul A: Dl. Steuerle locuiește în B și lucrează în C. Distanța de la locuința principală din B la primul loc de muncă din C este de 100 km. A doua sa locuință din Z se află la 30 km de primul loc de muncă. Deoarece a doua locuință este la mai puțin de jumătate din distanța dintre locuința principală și locul de muncă (50 km), gospodăria dublă este recunoscută.

Exemplul B: Distanța de la locuința principală din B la primul loc de muncă este de 56 km. A doua locuință din Z este la 30 km distanță, dar timpul de călătorie până la locul de muncă de la a doua locuință este de doar 25 de minute. Deoarece timpul de călătorie este semnificativ redus, o gospodărie dublă poate fi recunoscută, chiar dacă distanța este mai mare de jumătate din traseu.

Jurisprudență actuală

Curtea Fiscală Münster a decis în 2024 că o gospodărie dublă nu este recunoscută dacă locuința principală și primul loc de muncă sunt la doar 30 km distanță și timpul de călătorie până la locul de muncă este sub o oră. În acest caz, ruta de navetă este considerată rezonabilă (FG Münster, hotărârea din 6.2.2024, 1 K 1448/22 E).

Concluzie: Distanța dintre a doua locuință și locul de muncă ar trebui să fie de obicei mai mică de jumătate din distanța dintre locuința principală și locul de muncă sau timpul de călătorie trebuie să fie semnificativ redus. Un timp de navetă zilnic de până la o oră este considerat rezonabil. Este recomandabil să verificați cu atenție reglementările sau să solicitați sfaturi fiscale pentru a revendica eventuale deduceri.

Cât de departe poate fi locuința secundară de locul de muncă?

Ce poate fi dedus în cazul unei mutări de la locul de muncă?

Nu este rar ca angajații să se mute de la locul de muncă, adică să își schimbe reședința departe de locul de muncă. Unii și-au construit sau achiziționat o casă la țară, alții se mută într-o zonă mai frumoasă cu multe oportunități de petrecere a timpului liber. Alții se mută din locuința conjugală și se mută cu noua parteneră. Persoanele necăsătorite se mută la partenera lor într-un alt oraș. Și aici pot fi revendicate cheltuieli profesionale pentru suplimentul de masă.

Cei care își păstrează fosta locuință ca a doua locuință la locul de muncă sau închiriază un apartament mai mic nu puteau deduce anterior costurile pentru întreținerea dublă a gospodăriei din punct de vedere fiscal. Deoarece mutarea din motive personale însemna că întreținerea dublă a gospodăriei era privată.

• În 2009, Curtea Federală Fiscală și-a schimbat jurisprudența anterioară în favoarea angajaților: acum, întreținerea dublă a gospodăriei este considerată profesională chiar dacă locuința principală este mutată din motive personale departe de locul de muncă și o locuință la locul de muncă este utilizată ca a doua gospodărie. Nu contează dacă fosta locuință este păstrată ca a doua locuință sau dacă se închiriază o nouă locuință (hotărârile BFH din 5.3.2009, BStBl. 2009 II p. 1012 și 1016).

• Administrația fiscală acceptă noua opinie generoasă a BFH - dar cu o restricție: după mutarea locuinței principale și ocuparea unei a doua locuințe, nu se recunosc sume forfetare pentru mese pentru primele trei luni dacă ați locuit deja cel puțin trei luni la locul de muncă sau în apropierea acestuia (scrisoarea BMF din 10.12.2009, BStBl. 2009 I p. 1599).

În prezent, Curtea Federală Fiscală a decis împotriva fiscului și în favoarea angajaților că, și în cazurile de mutare, sumele forfetare pentru mese pot fi deduse pentru primele trei luni pentru a reduce impozitul. Deoarece întreținerea dublă a gospodăriei începe odată cu reamenajarea fostei locuințe într-o a doua locuință. Prin urmare, perioada de trei luni începe din momentul în care fosta locuință este reamenajată ca a doua locuință (hotărârea BFH din 8.10.2014, VI R 7/13).

Cazul: Angajatul locuia și lucra în Düsseldorf. După ce și-a cunoscut actuala soție, s-a mutat într-un oraș mic de pe Rinul de Jos și și-a mutat reședința principală acolo. A păstrat apartamentul din Düsseldorf ca a doua locuință. În declarația sa fiscală, a solicitat sume forfetare pentru mese pentru primele trei luni după mutare. Administrația fiscală a refuzat recunoașterea acestora, dar instanța fiscală și BFH le-au acordat.

Așadar, dacă vă mutați reședința de la locul de muncă la un alt loc și desemnați fosta locuință ca a doua locuință, puteți acum solicita sume forfetare pentru mese, chiar dacă situația dumneavoastră de masă la locul de muncă nu s-a schimbat de fapt. Potrivit BFH, pentru luarea în considerare fiscală a sumelor forfetare pentru mese nu contează dacă a apărut o nevoie crescută de mese și dacă angajatul cunoaște situația de masă la locul de muncă.

Ce poate fi dedus în cazul unei mutări de la locul de muncă?

Când pot persoanele singure să revendice întreținerea a două gospodării?

Și persoanele necăsătorite pot deduce costurile unei locuințe duble ca cheltuieli profesionale. O condiție prealabilă este, printre altele, să întrețină o gospodărie proprie.

O gospodărie proprie este o locuință mobilată,

• care reprezintă centrul intereselor dumneavoastră de viață,
• pe care o utilizați în baza unui drept propriu sau derivat,
• în care "întrețineți" sau co-întrețineți o gospodărie, adică determinați sau co-determinați în mod semnificativ conducerea gospodăriei,
• și vă implicați financiar în costurile gospodăriei (nou din 2014).

Este deosebit de important dacă utilizați locuința gratuit sau contra cost și dacă vă implicați financiar în conducerea gospodăriei. O "gospodărie proprie" în cazul unei locuințe duble este recunoscută numai dacă angajatul necăsătorit contribuie financiar la costurile gospodăriei (§ 9 alin. 1 nr. 5 EStG 2014).

Nu este suficient ca angajatul să locuiască, de exemplu, într-o cameră din gospodăria părinților sau dacă i se oferă gratuit o locuință în casa părinților. Este necesar ca implicarea financiară în costurile gospodăriei să nu fie doar sume neglijabile (scrisoarea BMF din 24.10.2014, BStBl. 2014 I p. 1412, pct. 100).

• Dacă plățile în numerar depășesc 10 % din costurile lunare regulate ale gospodăriei (de exemplu, chirie, costuri suplimentare de închiriere, costuri pentru alimente și alte necesități zilnice), se consideră că există o implicare financiară peste pragul de neglijabilitate.
• Dacă plățile în numerar sunt mai mici de 10 % din costurile curente ale gospodăriei, angajatul poate demonstra o implicare financiară suficientă și în alte moduri, de exemplu, finanțarea vacanțelor comune, a costurilor auto sau a achizițiilor mai mari.
• Cum ar trebui ca persoana necăsătorită să își demonstreze implicarea financiară în conducerea gospodăriei în declarația fiscală? Deoarece nu există o rubrică în formularul fiscal pentru aceasta, ar trebui să aștepte pur și simplu o eventuală solicitare din partea biroului fiscal.

Curtea Fiscală din Saxonia Inferioară a decis în 2019 că este suficientă o implicare financiară a angajatului în gospodăria principală pentru a recunoaște fiscal o locuință dublă (hotărârea din 18.9.2019, 9 K 209/18). Implicarea financiară poate fi directă (de exemplu, plăți în numerar către părinți) sau indirectă (de exemplu, costuri pentru obiecte de uz casnic sau renovări). Implicarea nu trebuie să fie regulată, iar plățile unice sunt acceptabile.

Recent, Curtea Federală Fiscală a confirmat hotărârea Curții Fiscale din Saxonia Inferioară și a respins cerințele exagerate ale administrației fiscale (hotărârea BFH din 12.1.2023, VI R 39/19).

A fost descris un caz: Reclamantul a închiriat un apartament la locul de muncă și locuia într-un apartament neînchis în casa părinților împreună cu fratele său. Lipsa unui contract de închiriere nu a fost considerată o problemă. Reclamantul a declarat că a contribuit cu un total de 3.160,47 Euro în 2015 la costurile gospodăriei. Biroul fiscal a refuzat deducerea, deoarece reclamantul nu a dovedit că au fost suportate costuri regulate lunare. Acțiunea reclamantului a avut succes.

Legea impune o implicare financiară în costurile gospodăriei principale, inclusiv costurile locuinței și ale traiului. Plățile unice și costurile neregulate sunt suficiente. Implicarea financiară ar trebui să fie adecvată în raport cu costurile reale ale gospodăriei. Cu toate acestea, suma nu poate fi stabilită în mod standard și depinde de circumstanțele fiecărui caz în parte.

Se recomandă să depuneți o contestație în cazul unui refuz din partea biroului fiscal și să stabiliți plăți lunare pentru a evita disputele. Este recomandabil să luați în considerare pragul de zece la sută al administrației fiscale, acoperind mai mult de zece la sută din costurile lunare regulate ale gospodăriei.

Trebuie remarcat faptul că hotărârea Curții Federale Fiscale nu este aplicabilă în cazurile în care copiii mai mici se întorc acasă în weekend și folosesc doar camera lor de tineret (hotărârea BFH din 12.1.2023, VI R 39/19 și FG Niedersachsen, hotărârea din 18.9.2019, 9 K 209/18).

Când pot persoanele singure să revendice întreținerea a două gospodării?

Ce se poate deduce dacă locuiesc cu partenera în a doua locuință?

Se întâmplă ca soții să lucreze la același loc de muncă extern și să locuiască împreună într-o a doua locuință în timpul săptămânii. Ei își păstrează locuința la domiciliu și se întorc mereu acolo. Administrațiile financiare presupun adesea că centrul de interes vital este la locul de muncă și refuză recunoașterea gospodăriei duble.

Dar ceea ce contează este dacă locuința principală este încă considerată centrul de interes vital sau dacă, ca urmare a conviețuirii, a doua locuință a devenit centrul de interes vital. Conviețuirea în a doua locuință nu afectează recunoașterea gospodăriei duble atâta timp cât a doua locuință nu devine noul centru de interes vital.

Recent, Curtea Federală Fiscală a decis că, pentru soții ambii angajați, care locuiesc cu copiii lor într-o locuință familială la locul de muncă, centrul intereselor de viață trebuie determinat pe baza unei evaluări generale a circumstanțelor fiecărui caz în parte, pe baza unor criterii specifice. Deși se presupune că centrul intereselor de viață se mută de obicei la locul de muncă, contribuabilul poate răsturna această prezumție (Hotărârea BFH din 1.10.2019, VIII R 29/16).

În cazul soților fără copii, care întrețin împreună o locuință familială la locul de muncă, se presupune "de regulă" că centrul de interes vital se află la locul de muncă (prezumție de regulă). Acest lucru este valabil cu atât mai mult dacă soții locuiesc cu copiii lor într-o locuință familială la locul de muncă, chiar dacă vechea locuință de familie este păstrată și utilizată ocazional. Totuși, și în acest caz, trebuie luată în considerare "evaluarea generală a tuturor circumstanțelor fiecărui caz în parte".

La "evaluarea generală a tuturor circumstanțelor fiecărui caz în parte" trebuie luat în considerare cât de des și cât timp se află contribuabilul în fiecare dintre locuințe, cum sunt echipate și cât de mari sunt acestea. De asemenea, sunt importante durata șederii la locul de muncă, distanța dintre cele două locuințe și numărul de călătorii acasă. De o importanță considerabilă este și locul unde se află relațiile personale mai strânse, de exemplu, natura și intensitatea contactelor sociale, apartenența la asociații și alte activități.

Nu se poate presupune pur și simplu că soții care locuiesc împreună cu copiii lor școlari într-o locuință familială la locul de muncă au "neapărat" un centru de interes vital la locul de muncă. Este întotdeauna necesară o evaluare generală a circumstanțelor fiecărui caz în parte. Deși există o prezumție de regulă conform căreia centrul de interes vital se află la locul de muncă, contribuabilul poate prezenta circumstanțe ale cazului individual care indică un centru de interes vital al soților ambii angajați la domiciliu.

Dacă ambii soți/parteneri/concubini lucrează la locul de muncă extern și locuiesc împreună în a doua locuință, fiecare are o gospodărie dublă fiscală. Fiecare poate deduce jumătate din costurile de cazare - și anume, din 2014, fiecare până la suma maximă de 1.000 Euro pe lună. Și fiecare poate, de asemenea, să solicite sumele forfetare complete pentru diurnă în primele trei luni.

Ce se poate deduce dacă locuiesc cu partenera în a doua locuință?

Suma forfetară pentru cheltuielile de mutare este deductibilă și în cazul gestionării dublei gospodării?

În cadrul întreținerii dublei gospodării, diverse costuri pot fi deduse ca cheltuieli profesionale. Printre costurile deductibile ale întreținerii dublei gospodării se numără și costurile pentru mutarea în locuința secundară la locul de muncă, precum și pentru desființarea locuinței secundare după încheierea activității externe.

Ca cheltuieli de mutare, puteți deduce, de exemplu: costuri de transport (firmă de mutare, mașină închiriată, salarii ajutoare, cutii de mutare), costuri de călătorie în ziua mutării și pentru vizionarea locuințelor, comisionul agentului imobiliar. Întrebarea este dacă "indemnizația forfetară pentru alte costuri de mutare" este deductibilă.

În prezent, Tribunalul Fiscal din Turingia a decis că, în cadrul întreținerii dublei gospodării, costurile pentru mutarea în locuința secundară la locul de muncă sunt deductibile doar cu dovadă și indemnizația forfetară pentru costuri de mutare nu este luată în considerare. Conform directivelor privind impozitul pe salarii, indemnizația forfetară pentru costuri de mutare este exclusă în mod expres în cazul întreținerii dublei gospodării (R 9.11 alin. 9 fraza 2 LStR). În cazul unei "mici" mutări la locul de muncă, centrul de viață nu este mutat (FG Turingia din 29.6.2015, 2 K 698/14).

Cheltuielile de mutare în cadrul întreținerii dublei gospodării includ nu doar mutarea în locuința secundară, ci și mutarea înapoi din locuința secundară în locuința principală. Nici în cazul mutării înapoi, indemnizația forfetară pentru costuri de mutare nu este deductibilă, deoarece centrul de viață nu este mutat.

Situația este diferită dacă încheiați întreținerea dublei gospodării printr-o "mare" mutare a gospodăriei familiale și a centrului de viață la locul de muncă extern. În acest caz, costurile de mutare nu sunt deductibile ca și costuri ale întreținerii dublei gospodării, ci ca cheltuieli profesionale generale (conform § 9 alin. 1 fraza 1 EStG). Și în acest caz, puteți beneficia de indemnizația forfetară pentru costuri de mutare.

Suma forfetară pentru cheltuielile de mutare este deductibilă și în cazul gestionării dublei gospodării?

Pot fi deduse suplimentar costurile pentru mobilierul locuinței?

În cadrul unei locuințe secundare din motive profesionale, costurile de cazare sau costurile locuinței secundare pot fi deduse ca cheltuieli profesionale sau pot fi rambursate de angajator fără impozit. Sunt recunoscute doar costurile dovedite, nu sume forfetare. Dar ce se întâmplă cu mobilierul nou achiziționat?

Recent, Curtea Federală Fiscală a decis împotriva fiscului că costurile pentru mobilierul necesar al locuinței secundare în cadrul unei locuințe secundare din motive profesionale nu fac parte din costurile de cazare a căror deducere este limitată la 1.000 Euro pe lună. Mai degrabă, cheltuielile pentru mobilier și articole de uz casnic - în măsura în care sunt necesare - sunt integral deductibile suplimentar ca alte cheltuieli suplimentare necesare din cauza locuinței secundare conform § 9 alin. 1 fraza 3 nr. 5 EStG (Hotărârea BFH din 4.4.2019, VI R 18/17).

• Potrivit BFH, cheltuielile pentru mobilier și articole de uz casnic nu sunt acoperite de suma maximă, deoarece acestea sunt efectuate doar pentru utilizarea lor și nu pentru utilizarea locuinței. Utilizarea mobilierului nu este echivalentă cu utilizarea locuinței ca atare. Scopul legislativ al noii reglementări este de a limita doar costurile locuinței la 1.000 Euro lunar, nu și alte cheltuieli necesare.
• Suma maximă deductibilă de 1.000 Euro pe lună include, conform motivării legii, "toate cheltuielile pentru locuință, de exemplu, chiria inclusiv costurile de operare, taxele de închiriere sau leasing pentru locuri de parcare auto, chiar și în garaje subterane, cheltuieli pentru utilizare specială (cum ar fi grădina etc.) suportate de angajat". Stabilirea sumei de 1.000 Euro se bazează "pe o locuință de aproximativ 60 mp, de dimensiuni și dotări medii, utilizată anterior de jurisprudență".

(1) Dacă locuința secundară este proprietatea angajatului, cheltuielile reale, de exemplu, amortizarea, dobânzile la credite, costurile de operare, costurile de reparații, sunt deductibile ca cheltuieli profesionale până la suma maximă de 1.000 Euro lunar. Și aici, costurile pentru mobilierul necesar și articolele de uz casnic sunt deductibile suplimentar față de suma maximă (Scrisoarea BMF din 24.10.2014, BStBl. 2014 I S. 1412, pct. 103).

(2) În cazul utilizării unei locuințe mobilate sau parțial mobilate, de obicei se plătește o chirie mai mare. În măsura în care contractul de închiriere nu conține o defalcare a chiriei pentru utilizarea locuinței și utilizarea mobilierului - așa cum este de obicei cazul -, chiria plătită poate fi defalcată prin estimare conform § 162 AO. Utilizarea locuinței este atunci deductibilă până la 1.000 Euro pe lună, iar utilizarea mobilierului este deductibilă suplimentar (Hotărârea BFH din 4.4.2019, VI R 18/17).

(3) Dacă costurile de achiziție pentru un obiect individual nu depășesc 800 Euro (fără TVA), acestea sunt deductibile imediat și integral. Acest lucru se aplică achizițiilor efectuate începând cu 1.1.2018. Anterior, limita era de 410 Euro. Costurile mai mari trebuie distribuite pe durata de utilizare preconizată și sunt deductibile doar cu suma anuală ca "amortizare pentru uzură". Durata de utilizare pentru mobilier este de 13 ani.

Recent, administrația fiscală a anunțat o regulă de simplificare favorabilă: dacă costurile de achiziție pentru mobilierul și echipamentul locuinței secundare - fără mijloace de lucru - nu depășesc în total 5.000 Euro inclusiv TVA, se presupune din motive de simplificare că aceste costuri sunt considerate "necesare" sau nu sunt excesive și sunt recunoscute ca cheltuieli profesionale fără verificări suplimentare (Scrisoarea BMF din 25.11.2020, BStBl 2020 I S. 1228, pct. 108).

Pot fi deduse suplimentar costurile pentru mobilierul locuinței?