(2021) Cine trebuie să completeze anexa G (venituri din activitate comercială)?

O întreprindere comercială conform § 15 EStG există atunci când desfășurați o activitate independentă (adică pe cont propriu și pe răspunderea proprie), durabilă (deci nu o acțiune unică) și cu scop de profit (deci nu ca hobby) și participați la traficul economic general (adică apăreți în exterior). Aceste condiții se aplică însă în mod similar și pentru activitatea profesională conform § 18 EStG (H 15.6 EStR).

Întreprinderile comerciale sunt în special

• Întreprinderi meșteșugărești și industriale,
• Întreprinderi comerciale,
• Activități de intermediere (de exemplu, agenți de asigurări, brokeri sau agenți comerciali),
• Întreprinderi de catering,
• Întreprinderi de servicii.
• Societățile pe acțiuni (AG) și societățile cu răspundere limitată (GmbH) sunt, prin forma lor juridică, întreprinderi comerciale (§ 2 alin. 2 GewStG).

La venituri din întreprindere comercială se includ și

• Partea de profit din participarea la o societate de persoane (oHG, KG sau GbR comercială).
• Venituri din vânzarea unei întreprinderi comerciale, a unei părți de întreprindere sau a unei participații la o întreprindere comercială (§ 16 EStG).
• Profituri din vânzarea unei participații la o societate pe acțiuni, dacă aceasta reprezintă cel puțin 1 % din capitalul social (§ 17 EStG). Acest lucru se aplică și investitorilor privați. Profitul este supus din 2009 procedurii de impozitare parțială, adică 60 % din profitul din vânzare este impozabil și 40 % rămân neimpozabili (§ 3 Nr. 40 lit. c EStG). Pentru participațiile achiziționate înainte de 2009, se aplică în continuare procedura de impozitare pe jumătate, cu impozitarea pe jumătate.
  În cazul unei cote de participare sub 1 % din capitalul social, profitul din vânzare este impozabil integral ca venit din capital și este supus impozitului reținut la sursă de 25 %, indiferent de perioada de deținere. Acest lucru se aplică însă doar pentru acțiunile achiziționate începând cu 2009 (§ 20 alin. 2 Nr. 1 EStG). Pentru achizițiile înainte de 2009, se aplică legislația anterioară, conform căreia un profit din vânzare este scutit de impozit după o perioadă de deținere de 12 luni. Dividendele sunt supuse în ambele cazuri din 2009 impozitului reținut la sursă.
• Venituri din vânzarea a mai mult de 3 imobile în decurs de 5 ani. În acest caz, fiscul consideră - indiferent de termenul de 10 ani - că este vorba de comerț imobiliar. În cazul vânzării a până la trei obiecte, profiturile din vânzare sunt de obicei impozabile doar în cadrul așa-numitului termen de speculație de 10 ani, și anume ca "alte venituri".
• Venituri din închirierea de apartamente de vacanță, dacă acestea sunt comparabile cu un hotel din punct de vedere al modului de închiriere. În caz contrar, este vorba de "venituri din închiriere și leasing".
• Tutorii profesioniști conform §§ 1896 și urm. BGB nu mai obțin - contrar opiniei anterioare - din 2010 venituri din întreprindere comercială, ci din "alte activități independente" conform § 18 alin. 1 Nr. 3 EStG (hotărârile BFH din 15.6.2010, BStBl. 2010 II p. 906 și 909).