Ce este venitul din activitate comercială?

O activitate comercială conform § 15 EStG există dacă desfășurați o activitate independentă (adică pe cont propriu și pe răspunderea proprie), durabilă (deci nu o acțiune unică) și cu scop de profit (deci nu ca hobby) și participați la traficul economic general (adică apăreți în exterior). Aceste condiții se aplică însă în mod similar și activității profesionale independente conform § 18 EStG.

Activitățile comerciale sunt în special

• Întreprinderi meșteșugărești și industriale,
• Întreprinderi comerciale,
• Activități de intermediere (de exemplu, agenți de asigurări, brokeri sau agenți comerciali),
• Întreprinderi de catering,
• Întreprinderi de servicii.
• Societățile pe acțiuni (AG) și societățile cu răspundere limitată (GmbH) sunt, prin forma lor juridică, activități comerciale (§ 2 Abs. 2 GewStG).

Veniturile din activități comerciale includ și

• Partea de profit din participarea la o societate de persoane (oHG, KG sau GbR comercială).
• Venituri din vânzarea unei activități comerciale, a unei părți de activitate sau a unei participații la o activitate comercială.
• Profituri din vânzarea unei participații la o societate pe acțiuni, dacă aceasta reprezintă cel puțin 1 % din capitalul social (§ 17 EStG). Acest lucru se aplică și investitorilor privați. Profitul este supus din 2009 procedurii de impozitare parțială, adică 60 % din profitul din vânzare este impozabil și 40 % rămân neimpozabili (§ 3 Nr. 40 Buchst. c EStG). Pentru participațiile achiziționate înainte de 2009, se aplică în continuare procedura de impozitare pe jumătate.
• Venituri din vânzarea a mai mult de 3 imobile în decurs de 5 ani. În acest caz, fiscul consideră - indiferent de termenul de 10 ani - că este vorba de comerț imobiliar.
• Venituri din închirierea de apartamente de vacanță, dacă acestea sunt comparabile, ca tip de închiriere, cu o unitate de cazare comercială. În caz contrar, este vorba de "venituri din închiriere și leasing".
• Tutorii profesioniști conform §§ 1896 ff. BGB nu mai obțin - contrar opiniei anterioare - din 2010 venituri din activități comerciale, ci din "alte activități independente" conform § 18 Abs. 1 Nr. 3 EStG (BFH-Urteile vom 15.6.2010, BStBl. 2010 II S. 906 și 909).

(2023): Ce este venitul din activitate comercială?

Cine trebuie să completeze anexa G (venituri din activitate comercială)?

O activitate comercială conform § 15 EStG există atunci când desfășurați o activitate independentă (adică pe cont propriu și pe răspunderea proprie), durabilă (deci nu o acțiune unică) și cu scop de profit (deci nu ca hobby) și participați la traficul economic general (adică apăreți în exterior). Aceste condiții se aplică însă în mod similar și pentru activitatea profesională conform § 18 EStG (H 15.6 EStR).

Activități comerciale sunt în special

• Ateliere de lucru și industrii,
• Întreprinderi comerciale,
• Activități de intermediere (de ex. agenți de asigurări, brokeri sau agenți comerciali),
• Întreprinderi de catering,
• Întreprinderi de servicii.
• Societățile pe acțiuni (AG) și societățile cu răspundere limitată (GmbH) sunt, prin forma lor juridică, activități comerciale (§ 2 Abs. 2 GewStG).

La venituri din activitate comercială se includ și

• Partea de profit din participarea la o societate de persoane (oHG, KG sau GbR comercială).
• Venituri din vânzarea unei afaceri, a unei părți de afacere sau a unei participații la o afacere (§ 16 EStG).
• Profituri din vânzarea unei participații la o societate pe acțiuni, dacă aceasta reprezintă cel puțin 1 % din capitalul social (§ 17 EStG). Acest lucru se aplică și investitorilor privați. Profitul este supus din 2009 procedurii de venit parțial, adică 60 % din profitul din vânzare este impozabil și 40 % rămân neimpozabili (§ 3 Nr. 40 Buchst. c EStG). Pentru participațiile achiziționate înainte de 2009, se aplică în continuare procedura de venit pe jumătate cu impozitarea sa pe jumătate.
  În cazul unei cote de participare sub 1 % din capitalul social, profitul din vânzare este impozabil integral ca venit din capital și supus impozitului reținut la sursă de 25 % din 2009, indiferent de perioada de deținere. Acest lucru se aplică însă doar pentru acțiunile achiziționate din 2009 (§ 20 Abs. 2 Nr. 1 EStG). Pentru achizițiile înainte de 2009, se aplică legislația anterioară, conform căreia un profit din vânzare este scutit de impozit după o perioadă de deținere de 12 luni. Dividendele sunt supuse în ambele cazuri impozitului reținut la sursă din 2009.
• Venituri din vânzarea a mai mult de 3 imobile în decurs de 5 ani. În acest caz, fiscul consideră - indiferent de termenul de 10 ani - că este vorba de comerț imobiliar. În cazul vânzării a până la trei obiecte, profiturile din vânzare sunt de obicei impozabile doar în cadrul așa-numitei perioade de speculație de 10 ani, și anume ca "alte venituri".
• Venituri din închirierea de apartamente de vacanță, dacă acestea sunt comparabile cu o unitate de cazare comercială în ceea ce privește tipul de închiriere. În caz contrar, este vorba de "venituri din închiriere și leasing".
• Curatorii profesioniști conform §§ 1896 ff. BGB nu mai obțin - contrar opiniei anterioare - din 2010 venituri din activitate comercială, ci din "alte activități independente" conform § 18 Abs. 1 Nr. 3 EStG (BFH-Urteile vom 15.6.2010, BStBl. 2010 II S. 906 și 909).

(2023): Cine trebuie să completeze anexa G (venituri din activitate comercială)?

Ce este un calcul al excedentului de venituri?

Cu calculul excedentului de venituri conform § 4 alin. 3 EStG, puteți determina cu ușurință profitul afacerii dumneavoastră. În acest scop, veniturile și cheltuielile de exploatare sunt înregistrate și comparate conform principiului încasărilor și plăților. În această formă simplă de contabilitate, de exemplu, provizioanele nu sunt luate în considerare.

Un alt avantaj este că calculul excedentului de venituri nu necesită ținerea de conturi de stocuri și nici inventar.

Dacă vă determinați profitul folosind calculul excedentului de venituri, excedentul veniturilor dumneavoastră față de cheltuielile de exploatare reprezintă profitul care va fi declarat în declarația fiscală pentru impozitare.

(2023): Ce este un calcul al excedentului de venituri?

Trebuie să depun anexa EÜR (calculul excedentului de venituri)?

Cu anexa "Evidența veniturilor și cheltuielilor - Anexa EÜR" se standardizează evidența veniturilor și cheltuielilor.

În EÜR trebuie să furnizați detalii despre veniturile și cheltuielile dumneavoastră.

Până în 2016, erați obligat să depuneți această anexă doar dacă veniturile din exploatare depășeau 17.500 Euro și profitul nu era determinat prin contabilitate (adevărata contabilitate). Însă, începând cu anul fiscal 2017, regula de simplificare a fost eliminată, conform căreia, în cazul veniturilor din exploatare de mai puțin de 17.500 Euro, se putea depune o evidență a veniturilor și cheltuielilor neoficială în locul "Anexei EÜR" formale. Acum, toți contribuabilii care își determină profitul prin evidența veniturilor și cheltuielilor sunt obligați să completeze o "Anexă EÜR" standardizată și să o transmită electronic administrației fiscale, la fel ca declarația de impozit pe venit.

Regula legală de excepție rămâne în vigoare: pentru a evita "dificultăți nejustificate", administrația fiscală poate permite depunerea declarației fiscale în format tipărit la administrația fiscală (§ 25 Abs. 4 Satz 2 EStG; § 13a Abs. 3 EStG; § 18 Abs. 3 Satz 3 UStG; § 14a Satz 2 GewStG). În completarea reglementărilor legale individuale, Codul fiscal conține o regulă generală de excepție (§ 150 Abs. 8 AO): administrația fiscală poate renunța la transmiterea electronică a datelor dacă aceasta este economic sau personal inacceptabilă pentru contribuabil.

Acest lucru este valabil în special dacă contribuabilul nu dispune de echipamentul tehnic necesar și crearea posibilităților tehnice pentru o transmisie de date la distanță a setului de date oficial ar fi posibilă doar cu un efort financiar semnificativ sau dacă contribuabilul, conform cunoștințelor și abilităților sale individuale, nu este sau este doar parțial capabil să utilizeze posibilitățile de transmisie de date la distanță. Administrația fiscală acordă excepții foarte rar!

Verificați toate datele din EÜR pentru plauzibilitate și comparați-le, dacă este posibil, cu datele altor antreprenori. Dacă datele dumneavoastră diferă semnificativ de cele obișnuite, administrația fiscală ar putea fi determinată să efectueze o verificare individuală.

Cei care doresc să depună declarația fiscală și, mai ales, determinarea profitului pentru venituri din activități independente sau comerciale în format tipărit, trebuie să depună la administrația fiscală o "cerere de excepție conform § 5b Abs. 2 Satz 2 EStG i.V.m. § 150 Abs. 8 AO", să o motiveze suficient și să facă referire la hotărârile actuale.

Important: Conform opiniei BFH, cererea de excepție trebuie să se refere doar la perioada de evaluare respectivă (BFH-Urteil vom 16.6.2020, VIII R 29/17). Aceasta înseamnă că cererea trebuie depusă în fiecare an. Nu trebuie să spună "Solicit scutirea începând cu perioada de evaluare ...", ci doar "Solicit scutirea pentru perioada de evaluare ...".

(2023): Trebuie să depun anexa EÜR (calculul excedentului de venituri)?

Când pot determina profitul utilizând calculul surplusului de venituri?

În contabilitatea bazată pe excedentul de încasări conform § 4 alin. 3 EStG, veniturile din exploatare sunt comparate cu cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este profitul sau pierderea.  

Comercianții și agricultorii pot în prezent să își determine profitul prin contabilitatea bazată pe excedentul de încasări dacă

• cifra de afaceri anuală nu depășește 600.000 Euro și
• profitul anual nu depășește 60.000 Euro în anul calendaristic sau exercițiul financiar.

Liber-profesioniștii, cum ar fi avocații, notarii, consultanții fiscali, medicii, publiciștii, artiștii etc., și alți lucrători independenți pot întotdeauna - indiferent de o limită de cifră de afaceri și profit - să își determine profitul prin contabilitatea bazată pe excedentul de încasări. Ei nu sunt, în principiu, obligați să țină contabilitate, dar pot ține evidențe voluntar.

Sunt întotdeauna obligați să țină contabilitate - indiferent de o limită de cifră de afaceri sau profit - comercianții în sensul §§ 1 și urm. coroborat cu § 238 HGB. Această obligație de contabilitate se aplică și în dreptul fiscal (§ 140 AO). Reglementarea se referă la comercianții care desfășoară o activitate comercială, precum și la antreprenorii a căror afacere necesită o activitate comercială de tip managerial.

(2023): Când pot determina profitul utilizând calculul surplusului de venituri?

Este posibilă alegerea metodei de calcul al excedentului de venituri și ulterior?

Contribuabilii care nu sunt obligați să țină contabilitate și nici nu țin voluntar registre și întocmesc bilanțuri au dreptul să aleagă între compararea activelor conform § 4 alin. 1 EStG și calculul excedentului de încasări conform § 4 alin. 3 EStG:

• Un contribuabil care nu este obligat să țină contabilitate și-a exercitat dreptul de a determina profitul prin compararea stocurilor conform § 4 alin. 1 EStG numai atunci când a întocmit un bilanț de deschidere, a instituit o contabilitate comercială și a realizat un bilanț pe baza inventarelor.

• Dacă, în schimb, contribuabilul a înregistrat doar veniturile și cheltuielile de exploatare, el și-a exercitat dreptul de alegere în sensul determinării profitului prin calculul excedentului de încasări conform § 4 alin. 3 EStG.

Conform noii interpretări, antreprenorul poate exercita dreptul de alegere și după încheierea anului, în principiu nelimitat până la stabilirea definitivă a impozitului. Dacă antreprenorul întocmește apoi un bilanț anual, el optează astfel pentru determinarea profitului prin contabilitate - și nu deja odată cu instituirea contabilității la începutul anului financiar (decizia BFH din 19.3.2009, BStBl. 2009 II p. 659).

Cu toate acestea, dreptul de alegere este restricționat de anumite condiții (§ 4 alin. 3 fraza 1 EStG). De exemplu, alegerea calculului excedentului nu mai este posibilă după întocmirea bilanțului. De asemenea, alegerea determinării profitului prin compararea stocurilor este exclusă dacă contribuabilul nu a întocmit un bilanț de deschidere și nu a instituit o contabilitate comercială la începutul perioadei de determinare a profitului. Alegerea între metodele de determinare a profitului poate fi, de asemenea, exclusă prin legarea contribuabilului de o alegere făcută pentru un an financiar anterior.

Notă: Această interpretare corespunde și scopului de simplificare al calculului excedentului de încasări. Deoarece contribuabilul poate renunța la întocmirea bilanțului prin alegerea calculului excedentului de încasări, chiar dacă a instituit anterior o contabilitate. Pentru biroul fiscal, este important doar ca, după alegere, să primească efectiv calculul excedentului de încasări.

(2023): Este posibilă alegerea metodei de calcul al excedentului de venituri și ulterior?

Când trebuie să-mi determin separat profitul din operațiuni comerciale?

Trebuie să declarați separat veniturile dacă pentru acestea este responsabil un alt birou fiscal decât cel de la locul de reședință. Acesta este de exemplu cazul dacă vă desfășurați activitatea comercială într-un alt loc decât locul de reședință.

De asemenea, dacă participați la o comunitate sau societate de persoane, se efectuează o determinare separată și unitară.

Biroul fiscal de la locul de reședință va fi informat cu privire la valoarea veniturilor care vă revin. De aceea, trebuie să indicați întotdeauna biroul fiscal responsabil și numărul fiscal sub care sunt stabilite aceste venituri.

Dacă nu cunoașteți (încă) exact valoarea stabilirii impozitului, introduceți în câmpul corespunzător valoarea "0,00" sau valoarea estimată și explicați acest lucru în scrisoarea către biroul fiscal.

(2023): Când trebuie să-mi determin separat profitul din operațiuni comerciale?

Ce se înțelege prin câștiguri de capital?

La venituri din activități comerciale se include și câștigul din vânzarea unei întreprinderi întregi, a unei subdiviziuni (filială, sucursală) sau a unei cote de asociere. Vânzarea include și încetarea unei afaceri. De asemenea, sunt incluse acțiunile la o societate pe acțiuni, care apar atunci când un antreprenor își aduce afacerea, subdiviziunea sau cota de asociere ca aport de capital într-o societate pe acțiuni și primește acțiuni la societate sub valoarea parțială (§ 21 UmwStG).

Cei care își vând sau își închid afacerea sau cota de asociere pot beneficia de două facilități fiscale importante:

• Scutirea de impozit pe câștigul din vânzare: Câștigul din vânzare este scutit de impozit până la 45.000 Euro. Totuși, această sumă se reduce dacă câștigul din vânzare depășește 136.000 Euro, și anume cu suma care depășește. Astfel, scutirea de impozit dispare de la un câștig din vânzare de 181.000 Euro (§ 16 Abs. 4 EStG).
• Impozit redus: Câștigul din vânzare rămas după deducerea scutirii este supus regulii de o cincime. La cerere, acesta poate fi impozitat și cu o rată redusă, și anume cu 56 % din rata medie de impozitare și cel puțin 14 % (§ 34 Abs. 3 EStG).

Scutirea de impozit pe câștigul din vânzare și impozitul redus sunt acordate doar în anumite condiții:

• Trebuie să fi împlinit vârsta de 55 de ani sau să fiți permanent inapt de muncă în sensul legislației de asigurări sociale.
• Puteți beneficia de facilități o singură dată în viață: scutirea de impozit pe câștigul din vânzare calculată din 1996, impozitul redus calculat din 2001.
• Trebuie să solicitați facilitățile.

În cazul vânzării afacerii înainte de vârsta de 55 de ani, fără a fi permanent inapt de muncă, se aplică doar regula de o cincime. Totuși, această regulă nu aduce economii fiscale dacă veniturile curente sunt deja impozitate la rata maximă.

În cazul vânzării unei cote de asociere, aveți dreptul la scutirea de impozit pe câștigul din vânzare în întregime și nu doar proporțional. Totuși, dacă vindeți doar o parte din cota de asociere, câștigul din vânzare este considerat venit curent și nu se aplică nici scutirea de impozit, nici impozitul redus sau regula de o cincime (§ 18 Abs. 3 i.V.m. § 16 Abs. 1 Satz 2 EStG).

Pentru a dovedi incapacitatea permanentă de muncă, de obicei este suficientă o decizie a casei de pensii sau un certificat medical oficial. Acest lucru poate fi făcut și de o companie de asigurări private, dacă condițiile lor îndeplinesc un anumit prag pentru incapacitatea de muncă. Totuși, s-a constatat că există și alte modalități de a dovedi incapacitatea permanentă de muncă (decizia BFH din 14.12.2022, X R 10/21).

(2023): Ce se înțelege prin câștiguri de capital?

Cine este considerat co-antreprenor?

Este considerat co-întreprinzător cel care, împreună cu cel puțin un alt partener, este proprietar, chiriaș și/sau beneficiar al unei afaceri.

Așadar, vă aflați în situația de a putea lua decizii economice doar împreună cu partenerul/partenerii dumneavoastră de afaceri și de a decide proporțional asupra profitului companiei. Un astfel de parteneriat trebuie să aibă forma unei societăți de persoane, pentru care legiuitorul prevede trei forme juridice speciale:

• Societate civilă (GbR)
• Societate comercială deschisă (OHG)
• Societate în comandită (KG)

Forma juridică respectivă decide în ce măsură co-întreprinzătorii participă la profit și cum este tratată fiscal compania. În declarația fiscală, indicați tipul de afacere pe care o desfășurați sau o închiriați ca societate de persoane în calitate de co-întreprinzător. Posibilele intrări pot fi: "Atelier meșteșugăresc", "Agent imobiliar", "Restaurant" etc. Pe lângă aceste informații, trebuie să introduceți în declarația fiscală și numărul fiscal al fiecărei afaceri și biroul fiscal competent.

Rezultatul fiecărei determinări de profit este introdus în anexa G pentru comercianți sau în anexa S pentru liber profesioniști și alți lucrători independenți.

(2023): Cine este considerat co-antreprenor?

Ce este procedura de venituri parțiale

Procedura veniturilor pe jumătate a fost înlocuită la 1.1.2009 de procedura veniturilor parțiale.

Conform procedurii veniturilor pe jumătate, veniturile din participații la societăți pe acțiuni (acțiuni, părți sociale la GmbH, părți sociale la cooperative) sunt impozabile doar pe jumătate. Cheltuielile aferente pot fi, de asemenea, deduse doar pe jumătate. Dacă astfel de participații fac parte din activele companiei, veniturile din acestea - după deducerea cheltuielilor pe jumătate - sunt impozitate pe jumătate ca venituri din activități comerciale.

Dacă veniturile dumneavoastră din activități comerciale (ca antreprenor individual, din parteneriate, conform determinării separate, din filiale) includ venituri pentru care se aplică procedura veniturilor pe jumătate, introduceți această sumă aici într-o singură sumă. Și anume doar jumătatea impozabilă!

Conform procedurii veniturilor parțiale, veniturile și câștigurile din vânzarea participațiilor la societăți pe acțiuni (acțiuni, părți sociale la GmbH, părți sociale la cooperative) sunt impozabile în proporție de 60 %. În schimb, doar 60 % din cheltuieli sunt deductibile ca cheltuieli de publicitate. Așadar, dacă dețineți participații la societăți pe acțiuni în activele companiei, trebuie să declarați separat în anexa G sau anexa S dividendele și distribuțiile de profit primite, care sunt incluse în veniturile dumneavoastră din activități comerciale sau independente și sunt impozabile doar în proporție de 60 %.

(2023): Ce este procedura de venituri parțiale

Există, de asemenea, obligația de a transmite anexa EÜR în format electronic pentru veniturile comerciale suplimentare?

În cazul persoanelor independente, declarația fiscală în format tipărit nu mai este acceptată. Sunt afectați și gospodăriile private cu panouri fotovoltaice, precum și persoanele cu venituri secundare comerciale de peste 410 Euro, de exemplu, viticultorii cu activitate secundară. Birourile fiscale resping consecvent declarațiile fiscale depuse în format tipărit.

Aceasta înseamnă: Dacă nu există un caz de dificultate, o declarație depusă în format tipărit este considerată ca nefiind depusă. Un caz de dificultate este atunci când achiziționarea echipamentului tehnic necesar, cum ar fi un PC și o conexiune la internet, este posibilă doar cu un efort financiar semnificativ sau când cunoștințele și abilitățile personale pentru utilizarea acestora nu sunt disponibile sau sunt limitate.

În acest caz, trebuie să vă așteptați la penalități de întârziere.

Notă: Angajații și pensionarii care nu sunt obligați să depună o declarație fiscală electronică și care primesc indemnizații pentru activități voluntare până la suma forfetară pentru voluntariat de 840 Euro sau suma forfetară pentru instructori de 3.000 Euro anual, pot, în opinia noastră, să utilizeze în continuare formularele tipărite pentru declarația fiscală. Cu toate acestea, birourile fiscale devin din ce în ce mai restrictive în această privință.

(2023): Există, de asemenea, obligația de a transmite anexa EÜR în format electronic pentru veniturile comerciale suplimentare?

Există obligația de a depune electronic anexa EÜR chiar și în cazul unui profit mic?

Curtea Fiscală din Renania-Palatinat a decis că cetățenii cu venituri din profit sunt obligați să depună declarația de impozit pe venit la biroul fiscal în format electronic, chiar dacă obțin doar profituri minore din activități secundare. Formatul electronic este obligatoriu dacă profitul depășește 410 EUR (FG Rheinland-Pfalz din 15.7.2015, 1 K 2204/13).

Cazul: Reclamantul este auto-angajat ca fotograf, autor și instructor de scufundări. Biroul fiscal l-a informat pentru prima dată în 2011 că, din cauza acestei activități independente, este obligat să transmită declarația de impozit pe venit în format electronic. Reclamantul a susținut că profiturile din activitatea sa independentă vor fi în viitor de aproximativ 500 Euro pe an. În plus, el respinge în principiu transmiterea datelor personale prin internet, deoarece a avut deja experiențe relevante cu abuzuri pe internet. Chiar și în cazul internet banking-ului, nu se poate garanta o siguranță absolută.

Potrivit Curții Fiscale, conform legii impozitului pe venit, formatul electronic este obligatoriu dacă profitul depășește 410 Euro. Acest format nu este nerezonabil pentru reclamant. Riscul rezidual al unui atac cibernetic asupra datelor stocate sau transmise, rămas după epuizarea tuturor posibilităților tehnice de securizare, trebuie acceptat în lumina interesului statului pentru simplificarea administrativă și economisirea de costuri.

Oricum, nu se poate garanta o confidențialitate absolută a datelor, deoarece și datele stocate "analogic" pe hârtie pot fi furate, de exemplu, în cazul unui furt din locuință sau – așa cum a fost raportat în mass-media pe 13.6.2015 – în cazul furturilor din cutiile poștale ale băncilor. De asemenea, în cazul TVA, declarațiile fiscale electronice sunt obligatorii și, în acest sens, BFH a decis deja că acest lucru este constituțional, în ciuda "afacerii NSA".

În prezent, Curtea Fiscală din Münster a decis că o balanță poate fi depusă la biroul fiscal în format pe hârtie dacă crearea tehnologiei pentru transmiterea datelor la distanță ar fi prea costisitoare din punct de vedere financiar (hotărârea din 28.1.2021, 5 K 436/20 AO).

Cu toate acestea, BFH a decis că o cheltuială financiară de 40,54 Euro pentru transmiterea electronică obligatorie a bilanțului, precum și a contului de profit și pierdere conform setului de date oficial prescris este, de asemenea, rezonabilă din punct de vedere economic pentru o "microîntreprindere" (BFH hotărârea din 21.04.2021, XI R 29/20

Notă: Angajații și pensionarii care nu sunt obligați să depună o declarație fiscală electronică și care primesc indemnizații de cheltuieli pentru activitatea lor voluntară până la suma forfetară pentru voluntariat de 840 Euro sau suma forfetară pentru instructori de 3.000 Euro anual pot, în opinia noastră, să continue să utilizeze formularele pe hârtie pentru declarația fiscală. Cu toate acestea, birourile fiscale devin din ce în ce mai restrictive în această privință.

(2023): Există obligația de a depune electronic anexa EÜR chiar și în cazul unui profit mic?

Fotovoltaik: operarea și vânzarea instalației sunt venituri comerciale

Chiar înainte de 2022, administrația fiscală a acordat facilități pentru operatorii de mici instalații fotovoltaice, dar numai pentru instalații de până la 10 kWp: La cererea scrisă a contribuabilului, se putea presupune că o instalație nu este operată cu scopul de a obține profit ("opțiunea de hobby"). Consecință: Se putea renunța la întocmirea și depunerea unui calcul al veniturilor și cheltuielilor, iar profiturile nu mai trebuiau impozitate.

Începând cu 1 ianuarie 2022, instalațiile fotovoltaice de pe casele unifamiliale (inclusiv acoperișurile garajelor și carporturilor, precum și alte anexe) de până la 30 kWp sunt scutite de impozit prin lege.

Dar nu doar instalațiile de pe casele unifamiliale sunt favorizate:

• De asemenea, pentru instalațiile montate pe clădiri care nu sunt destinate locuirii (de exemplu, imobil comercial, curte de garaje) se aplică o scutire de impozit. Limita este, de asemenea, de 30 kWp.
• În cazul instalațiilor de pe clădiri multifamiliale și clădiri cu utilizare mixtă, limita este de 15 kWp pe unitate de locuit sau comercială.
• În plus, instalațiile fotovoltaice de pe clădiri utilizate predominant în scopuri comerciale sunt favorizate până la 15 kWp pe unitate de locuit/afaceri.
• Per contribuabil sau parteneriat, sunt scutiți de impozit maximum 100 kWp în total.

Scutirea de impozit se aplică indiferent de data punerii în funcțiune a instalației fotovoltaice pentru veniturile și retragerile obținute începând cu 1 ianuarie 2022.

Regula de simplificare din 2022 este diferită de opțiunea de hobby anterioară: Se renunță obligatoriu la impozitare și nu doar în cadrul unei opțiuni. Prin urmare, nu mai este necesară o cerere de "hobby". Acest lucru este reglementat la art. 3 nr. 72 EStG în versiunea Legii anuale privind impozitul 2022.

(2023): Fotovoltaik: operarea și vânzarea instalației sunt venituri comerciale

Se poate deduce biroul de acasă pentru administrarea instalației fotovoltaice?

Din 1 ianuarie 2022, instalațiile fotovoltaice de pe casele unifamiliale (inclusiv acoperișurile garajelor și carporturilor, precum și alte anexe) de până la 30 kWp sunt scutite de impozit prin lege.

Însă nu doar instalațiile de pe casele unifamiliale sunt avantajate:

• De asemenea, pentru instalațiile montate pe clădiri care nu sunt destinate locuirii (de exemplu, imobil comercial, curte de garaje) se aplică o scutire de impozit. Limita este de asemenea de 30 kWp.
• În cazul instalațiilor de pe blocuri de locuințe și case cu utilizare mixtă, limita este de 15 kWp pe unitate de locuit sau comercială.
• În plus, instalațiile fotovoltaice de pe clădiri utilizate predominant în scopuri comerciale sunt avantajate până la 15 kWp pe unitate de locuit/afaceri.
• Fiecare contribuabil sau parteneriat poate beneficia de o scutire de impozit pentru un total de maximum 100 kWp.

Scutirea de impozit se aplică indiferent de data punerii în funcțiune a instalației fotovoltaice pentru veniturile și retragerile obținute începând cu 1 ianuarie 2022.

Cheltuielile nu pot fi deduse ca cheltuieli de afaceri sau costuri de publicitate în măsura în care sunt direct legate din punct de vedere economic de veniturile scutite de impozit. Acest lucru este reglementat la art. 3c alin. 1 EStG. Prin urmare, cheltuielile de afaceri care sunt direct legate din punct de vedere economic de operarea (eventual viitoare) a instalațiilor fotovoltaice scutite de impozit nu sunt deductibile. Acest lucru se aplică și eventualelor costuri ale unui birou de acasă în legătură cu administrarea instalației fotovoltaice.

(2023): Se poate deduce biroul de acasă pentru administrarea instalației fotovoltaice?