Când trebuie luată în considerare o economie la bugetul gospodăriei?

Dacă are loc o mutare într-un azil de îngrijire, azil de bătrâni sau în secția de îngrijire a unui cămin de bătrâni sau reședință din cauza nevoii de îngrijire, costurile ridicate ale căminului pot fi deduse ca și costuri medicale ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, iar biroul fiscal va calcula o povară rezonabilă.

Deoarece în acest caz se economisesc propriile costuri de întreținere și locuință, costurile deducibile ale căminului trebuie reduse mai întâi cu așa-numita economie de gospodărie. Acest lucru se aplică însă numai dacă propria gospodărie este desființată.

Cu toate acestea, costurile deducibile ale căminului nu trebuie reduse cu o economie de gospodărie atâta timp cât persoana care necesită îngrijire își menține gospodăria. În acest caz, costurile fixe ale gospodăriei, cum ar fi chiria, dobânzile la credite, taxele de bază pentru electricitate, apă etc., precum și costurile de curățenie continuă. Nu există o limită de timp general valabilă pentru aceasta. Mai degrabă, din cauza stresului psihologic asociat cu desființarea locuinței de bază și mutarea definitivă într-un cămin de îngrijire, se va renunța la deducerea economiei de gospodărie atât timp cât locuința este încă menținută.

Apropo: Acest lucru se aplică și dacă locuința persoanei care necesită îngrijire este locuită în continuare de soțul/soția acesteia. Și în acest caz apar costuri fixe cauzate de locuința prea mare, care fac ca deducerea unei economii de gospodărie din costurile căminului să nu fie justificată.

În cazul în care ambii soți se mută împreună într-un cămin de îngrijire din cauza nevoii de îngrijire și își desființează gospodăria, birourile fiscale doresc să deducă economia de gospodărie dublu, deși este desființată doar o gospodărie comună. Acest lucru a fost confirmat și de FG Nürnberg (FG Nürnberg din 4.5.2016, 3 K 915/15; recurs VI R 22/16).

(2022): Când trebuie luată în considerare o economie la bugetul gospodăriei?

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru deducerea costurilor locuinței?

Cheltuielile pentru cazare într-un cămin de îngrijire, cămin de bătrâni sau în secția de îngrijire a unui cămin de bătrâni sau a unei reședințe sunt deductibile ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, dacă motivul este o nevoie de îngrijire, un handicap sau o boală.

Sunt considerate persoane care necesită îngrijire "persoanele care, din cauza unei boli sau dizabilități fizice, mentale sau psihice, au nevoie de ajutor pentru activitățile obișnuite și recurente din viața de zi cu zi, pe termen lung, probabil pentru cel puțin șase luni, într-o măsură semnificativă sau mai mare" (§ 14 SGB XI).

Sunt considerate persoane care necesită îngrijire,

• cele care sunt încadrate într-unul dintre cele trei grade de îngrijire (până în 2016) sau unul dintre cele cinci grade de îngrijire (din 2017) conform legii asigurării de îngrijire §§ 14, 15 SGB XI.
• cele la care s-a constatat o restricție semnificativă a competenței zilnice, așa-numiții bolnavi de demență (§ 45a SGB XI).
• cele care dețin un certificat de handicap grav cu semnul "H" sau "Bl".
• cele care sunt îngrijite ambulatoriu și ale căror costuri de îngrijire sunt facturate separat de un serviciu de îngrijire recunoscut.
• cele care sunt cazate într-un cămin de bătrâni și cărora li se facturează separat servicii de îngrijire de nivel 0 (decizia BFH din 10.5.2007, BStBl. 2007 II p. 764).

Cheltuielile pentru cazare în cămin din cauza nevoii de îngrijire, handicap sau boală sunt deductibile ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, la fel ca și costurile medicale. Acest lucru se aplică nu doar costurilor pentru servicii medicale și îngrijire, ci și costurilor de cazare și masă. Biroul fiscal reduce costurile cu o sarcină suportabilă.

Dacă costurile de cazare sunt deduse ca sarcini excepționale, nu se poate solicita suma forfetară pentru handicap major de 7.400 Euro și nici suma forfetară 'normală' pentru handicap (R 33.3 alin. 4 EStR). În plus, costurile de cazare sunt reduse cu o economie de gospodărie datorită economiilor la costurile de masă și locuință, dacă gospodăria proprie este desființată.

În cazul unei cazări din motive de vârstă într-un cămin de bătrâni, costurile de cazare sunt considerate costuri obișnuite de trai și nu sunt recunoscute fiscal. Dacă ulterior apare o nevoie de îngrijire și se stabilește cel puțin gradul de îngrijire I, costurile de cazare și îngrijire pot fi deduse integral ca sarcini excepționale, biroul fiscal aplicând o sarcină suportabilă (scrisoarea BMF din 20.1.2003, BStBl. 2003 I p. 89).

(2022): Ce condiții trebuie îndeplinite pentru deducerea costurilor locuinței?

Este posibilă solicitarea scutirii fiscale pentru serviciile legate de gospodărie și în cămin?

Pentru serviciile prestate în gospodărie există o reducere fiscală. Serviciile prestate în gospodărie includ în principal activități casnice care sunt de obicei efectuate de membrii gospodăriei private și pentru care este angajat un prestator de servicii independent.

Sunt luate în considerare și serviciile de îngrijire și asistență. Cheltuielile pentru serviciile de îngrijire și asistență pot fi deduse direct din impozitul datorat cu 20%, maximum 4.000 Euro pe an (§ 35a alin. 2 EStG). Reducerea fiscală nu este acordată doar persoanei care are nevoie de îngrijire, ci și rudelor, dacă acestea suportă costurile pentru serviciile de îngrijire și asistență.

Reducerea fiscală poate fi solicitată și de persoanele care locuiesc într-un azil de bătrâni, cămin de bătrâni, centru de îngrijire sau reședință. Aici se disting două cazuri:

(1)  Cazare în cămin cu gospodărie proprie:

Reducerea fiscală conform § 35a EStG este posibilă dacă în cămin se conduce o gospodărie independentă și închisă. O gospodărie într-un cămin există dacă spațiile sunt echipate pentru a permite gestionarea unei gospodării (baie, bucătărie, zonă de zi și de dormit), pot fi utilizate individual (cu posibilitate de închidere) și gestionarea proprie a locatarului este dovedită sau credibilă. Acest lucru este valabil doar dacă locatarul căminului locuiește într-un apartament, nu însă dacă este vorba doar de o cameră de îngrijire fără posibilitate proprie de gătit.

Sunt eligibile serviciile operatorului căminului,

• care sunt prestate direct în gospodăria locatarului (apartament) și sunt facturate individual, de exemplu, curățarea apartamentului, servicii de îngrijire și asistență.
• pe care operatorul căminului le pune la dispoziție conform contractului de cămin și care sunt facturate forfetar sau individual, în special lucrări de întreținere, îngrijirea grădinii, lucrări de reparații minore, curățarea spațiilor comune, servicii ale personalului de casă și etaj.
• care sunt utilizate de locatar în caz de nevoie, cu condiția să fie furnizată o dovadă. Acest lucru se aplică atât serviciilor prestate de operatorul căminului, eventual cu personal propriu, cât și serviciilor unui furnizor extern. Chiar și costurile forfetare percepute de operatorul căminului sunt eligibile, cu condiția să se dovedească faptul că serviciul compensat a fost efectiv prestat locatarului.

(2)  Cazare în cămin fără gospodărie proprie

Pentru reducerea fiscală conform § 35a EStG nu este neapărat necesar să existe o gospodărie proprie în cămin. Chiar și în cazul cazării doar într-o cameră, sunt eligibile cheltuielile comparabile cu cele pentru un ajutor de gospodărie. Nu sunt comparabile cu un ajutor de gospodărie serviciile de îngrijire și asistență.

Sunt eligibile de exemplu costurile proporționale pentru

• curățarea camerei, apartamentului și a spațiilor comune,
• prepararea și servirea meselor în cămin,
• serviciul de spălătorie, în măsura în care se desfășoară în cămin.

Nu sunt eligibile

• cheltuieli pentru servicii care nu sunt prestate la fața locului în cămin, de exemplu pentru spălare și călcare în sediul prestatorului de servicii sau pentru "mâncare pe roți" livrată din exterior.
• plăți de chirie, cum ar fi cheltuielile generale pentru cazarea într-un cămin de bătrâni, centru de îngrijire sau reședință.
• cheltuieli pentru îngrijitor, grădinar și lucrări de reparații. Acestea pot fi deduse doar dacă există o gospodărie proprie și închisă.
• servicii de îngrijire și asistență în afara propriei gospodării, de exemplu într-o cameră de îngrijire. Acestea pot fi revendicate ca sarcini excepționale de natură generală, cu deducerea unei sarcini rezonabile.

Sfat: Se întâmplă frecvent ca chiriașii și, în special, locatarii căminelor de bătrâni, azilurilor sau reședințelor pentru seniori să plătească sume forfetare pentru efectuarea reparațiilor estetice sau a lucrărilor de întreținere. Uneori, persoanele afectate primesc și certificate care indică plățile forfetare. Cu toate acestea, dacă se încearcă obținerea reducerii fiscale conform § 35a alin. 3 EStG pentru lucrări de reparații, se întâmpină de obicei o atitudine de respingere din partea administrației fiscale – și, din păcate, pe bună dreptate. În hotărârea Curții Federale de Finanțe din 05.07.2012 (VI R 18/10, BStBl 2013 II S. 14) se precizează: „Dacă chiriașul ... efectuează plăți forfetare către proprietar pentru efectuarea reparațiilor estetice, acestea nu sunt cheltuieli pentru lucrări de reparații în sensul § 35a alin. 2 EStG, dacă plățile sunt efectuate indiferent dacă și, eventual, în ce măsură proprietarul efectuează reparații la locuința chiriașului.” Prin urmare, se poate recomanda doar ca proprietarul să listeze efectiv lucrările efectuate și să le factureze chiriașului. Totuși, trebuie recunoscut că probabil în multe cazuri nici chiriașul, nici proprietarul nu sunt interesați de o astfel de facturare.

În 2019, Curtea Federală de Finanțe a decis, din păcate - împotriva atitudinii generoase a fiscului - că reducerea fiscală conform § 35a EStG se acordă doar pentru cheltuielile suportate de un contribuabil pentru propria cazare într-un cămin sau pentru propria îngrijire. În schimb, avantajul fiscal este exclus pentru cheltuielile pe care le suportă pentru o altă persoană, adică atunci când copiii suportă costurile pentru părinții lor (hotărârea BFH din 3.4.2019, VI R 19/17).

Câteva luni după hotărârea BFH, Tribunalul Fiscal Berlin-Brandenburg a abordat, de asemenea, problema preluării costurilor de îngrijire pentru un părinte. De data aceasta nu era vorba despre preluarea costurilor pentru îngrijirea staționară, adică pentru cazarea într-un cămin, ci despre preluarea costurilor pentru îngrijirea ambulatorie. Tribunalul Fiscal a decis astfel: § 35a EStG favorizează - dacă este cazul - doar cheltuielile pentru îngrijirea ambulatorie a rudelor în propria gospodărie a contribuabilului (adică a persoanei care îngrijește), nu însă pentru îngrijirea ambulatorie a rudelor în gospodăria acestora (hotărârea BFH din 11.12.2019, 3 K 3210/19). Totuși, atunci a fost permisă explicit revizuirea. Și acum există hotărârea pozitivă a BFH.

În prezent, Curtea Federală de Finanțe a decis astfel: Reducerea fiscală conform § 35a alin. 2 teza 2 prima propoziție EStG poate fi solicitată și de contribuabilii care suportă cheltuieli pentru îngrijirea și asistența ambulatorie a unei terțe persoane. Prin urmare, copiii pot deduce costurile pentru îngrijirea ambulatorie a părinților lor, dacă au suportat costurile. Acest lucru este valabil și dacă serviciile de îngrijire și asistență nu sunt prestate în propria gospodărie a contribuabilului, ci în gospodăria persoanei îngrijite sau asistate (hotărârea BFH din 12.4.2022, VI R 2/20).             

Cu toate acestea, BFH complică lucrurile, deoarece își menține hotărârea menționată mai sus din 2019. Face distincție între preluarea costurilor pentru îngrijirea staționară (= în continuare nedeductibilă) și preluarea costurilor pentru îngrijirea ambulatorie (= deductibilă), unde în al doilea caz contează cine a încheiat contractul de îngrijire. Doar dacă plătitorul, de obicei fiica sau fiul, este obligat contractual, adică plătește pentru o datorie proprie, costurile sunt deductibile. Dacă se plătește pentru datoria persoanei îngrijite, adică a tatălui sau mamei, care a încheiat contractul de îngrijire, este vorba de o cheltuială terță fără relevanță fiscală.

(2022): Este posibilă solicitarea scutirii fiscale pentru serviciile legate de gospodărie și în cămin?

Costurile unui cămin de bătrâni sunt recunoscute în scopuri fiscale?

Dacă mutarea într-un cămin de bătrâni, cămin rezidențial pentru bătrâni sau azil pentru seniori are loc din motive de vârstă, fără a fi bolnav sau a avea nevoie de îngrijire, costurile de cazare nu sunt recunoscute ca reducere fiscală. Acestea sunt considerate costuri de trai. Conform opiniei BFH, astfel de cheltuieli nu sunt extraordinare, deoarece apar și altor contribuabili vârstnici aflați în condiții similare și nu este nimic neobișnuit ca o persoană să locuiască într-un cămin de bătrâni din cauza vârstei, deoarece nu mai poate sau nu mai dorește să aibă grijă de sine.

În cazul în care la un moment ulterior apare nevoia de îngrijire, de la acel moment, costurile de cazare și îngrijire pot fi deduse integral ca sarcini extraordinare conform § 33 EStG, iar biroul fiscal va aplica o sarcină suportabilă (scrisoarea BMF din 20.1.2003, BStBl. 2003 I S. 89). Vezi mai jos d).

Dacă în costurile căminului de bătrâni este inclusă o sumă forfetară pentru îngrijire de bază, această parte nu poate fi dedusă din costurile de cazare și nu poate fi dedusă ca sarcină extraordinară. Totuși, dacă serviciile de îngrijire sunt furnizate la cerere sau la nevoie și sunt facturate separat lunar, independent de o sumă forfetară, acest cuantum poate fi dedus ca sarcini extraordinare - cu aplicarea sarcinii suportabile. Acestea sunt costuri directe de boală.

(2022): Costurile unui cămin de bătrâni sunt recunoscute în scopuri fiscale?

Pot fi deduse și costurile pentru cazare în cămin din motive de boală?

La fel ca o spitalizare, cazarea într-un cămin poate servi la vindecarea sau ameliorarea unei boli. Dacă nu vă mai puteți îngriji singur din motive de sănătate și vă mutați într-un cămin de bătrâni, azil de seniori sau altă instituție, se aplică următoarea regulă:

În cazul unei șederi într-un cămin din motive de boală, puteți deduce costurile de cazare (cazare și masă) în întregime ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, iar biroul fiscal va aplica o sarcină suportabilă.

În cazul cazării din motive de boală, birourile fiscale renunță la reducerea costurilor cu o economie de gospodărie.

(2022): Pot fi deduse și costurile pentru cazare în cămin din motive de boală?

Ce se poate deduce dacă nevoia de îngrijire apare după mutarea în căminul de bătrâni?

Dacă dumneavoastră sau soțul/soția dumneavoastră vă mutați inițial într-un azil de bătrâni „normal” din motive de vârstă și deveniți ulterior dependenți de îngrijire, se aplică următoarea reglementare: În acest caz, Curtea Federală Fiscală a decis că costurile de cazare (pentru masă și cazare) nu sunt deductibile fiscal, ci doar costurile de îngrijire sunt recunoscute ca sarcini excepționale conform § 33 EStG (hotărârea BFH din 18.4.2002, BStBl. 2003 II p. 70).

Totuși, prin excepție, fiscul este aici mai generos decât judecătorii BFH: Din momentul în care se constată dependența de îngrijire, biroul fiscal recunoaște toate costurile de cazare (costuri de masă, cazare și îngrijire) ca sarcini excepționale conform § 33 EStG.

Se aplică o sarcină suportabilă. Nu ar trebui să existe nicio diferență fiscală dacă mutarea într-un azil de bătrâni are loc din motive de boală sau dependență de îngrijire sau dacă boala sau dependența de îngrijire care necesită cazare apare ulterior (scrisoarea BMF din 20.1.2003, BStBl. 2003 I p. 89).

(2022): Ce se poate deduce dacă nevoia de îngrijire apare după mutarea în căminul de bătrâni?

Costurile îngrijirii într-un cămin a unei rude pot fi declarate în scopuri fiscale?

Plățile pentru cazarea unui membru apropiat al familiei într-un cămin - indiferent dacă acestea sunt solicitate de biroul de asistență socială sau efectuate voluntar de dumneavoastră - sunt deductibile fiscal ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, dacă plățile sunt „obligatorii” pentru dumneavoastră din motive legale sau morale.

Când este acesta cazul?

(1)  O obligație legală de întreținere există în principiu pentru rudele în linie directă (§ 1601 BGB):

• Nu doar părinții sunt obligați legal să își întrețină copiii, ci și invers, copiii au obligația de întreținere față de părinții lor. Obligația de întreținere a copiilor apare în special atunci când părinții sunt cazați la bătrânețe într-un azil de bătrâni sau din cauza nevoii de îngrijire într-un cămin de îngrijire și nu pot finanța costurile ridicate ale căminului din veniturile și averea lor. Dacă biroul de asistență socială acoperă costurile suplimentare neacoperite, dreptul la întreținere trece la furnizorul de asistență socială conform Legii federale de asistență socială, iar acesta solicită contribuția copiilor în funcție de veniturile lor.

• Rudele în linie directă includ și bunicii: În acest caz, copiii lor sunt cei care au obligația principală de întreținere, nu nepoții (§ 1606 BGB). Chiar dacă nepoții nu sunt solicitați de biroul de asistență socială, ei contribuie adesea cu plăți voluntare pentru a sprijini bunicii. Aici nu există o obligație concretă de întreținere, ci doar una abstractă. Acest lucru este suficient pentru a confirma o obligație legală (R 33a.1 Abs. 1 Satz 3 EStR; OFD Frankfurt din 5.5.1998, DB 1998 S. 1160).

• Deoarece poate apărea o obligație legală de întreținere și față de fostul soț (§§ 1361, 1569 BGB) sau față de partenerul dintr-o parteneriat civil înregistrat (§§ 5 și 12 LPartG), există și aici o obligație legală.

(2)  O obligație morală poate apărea în cazul altor rude în sensul § 15 AO (frați, socri, ginere și noră, părinte vitreg, unchi, mătușă, nepoți, cumnat, cumnată, părinți adoptivi cu copii adoptivi): Potrivit BFH, aceasta este cazul "dacă, după judecata majorității cetățenilor care gândesc corect și just, un contribuabil se poate simți obligat la un astfel de comportament.

Motivațiile morale sau deosebit de demne de recunoaștere nu sunt suficiente. Imperativul moral trebuie să apară mai degrabă ca o cerință sau cel puțin ca o așteptare a societății, similar unei constrângeri legale, în așa fel încât omisiunea să poată avea consecințe negative în domeniul moral sau social" (BFH-Urteil din 22.10.1996, BStBl. 1997 II S. 558).

(2022): Costurile îngrijirii într-un cămin a unei rude pot fi declarate în scopuri fiscale?

Costurile de azil: când copiii trebuie să plătească pentru părinții lor

Dacă un părinte este într-un cămin de îngrijire din cauza nevoii de îngrijire sau a vârstei, venitul propriu nu este adesea suficient pentru a acoperi costurile. Adesea, copiii trebuie să plătească pentru părinți. Acestea pot fi plăți către cămin, biroul de asistență socială sau direct către părinte. Întrebarea este dacă și cum puteți implica fiscul în costurile căminului.

• Plățile pentru cazare în cămin din cauza nevoii de îngrijire, dizabilitate sau boală sunt deductibile ca sarcini extraordinare de tip general conform § 33 EStG, dar trebuie mai întâi depășită o povară rezonabilă. Sunt deductibile nu doar costurile de îngrijire, ci și costurile de cazare și masă.
• Plățile pentru cazare din motive de vârstă într-un cămin de bătrâni sunt considerate tipice prestații de întreținere și pot fi deduse până la suma maximă de întreținere de 10.347 Euro (2022) conform § 33a alin. 1 EStG. Acest lucru este posibil doar dacă veniturile și încasările proprii ale părintelui sunt mai mici de 10.971 Euro sau 21.942 Euro (2022) pentru un cuplu de părinți. Această sumă este compusă din suma maximă deductibilă de 10.347 Euro și o sumă neimpozabilă de 624 Euro.

Actual, Tribunalul Fiscal din Köln a confirmat că plățile către biroul de asistență socială pentru cazarea mamei într-un cămin de bătrâni sunt deductibile ca sarcini extraordinare conform § 33 EStG, iar biroul fiscal aplică o povară rezonabilă. Plățile sunt deductibile în valoarea reală și nu trebuie împărțite în costuri de îngrijire și costuri de cazare și masă (FG Köln din 26.1.2017, 14 K 2643/16).

Plățile efectuate pentru cazarea în cămin nu pot fi reinterpretate parțial ca prestații de întreținere tipice și astfel deduse conform § 33a alin. 1 EStG fără aplicarea unei poveri rezonabile. Judecătorii clarifică faptul că nu există un drept de opțiune între deducerea ca sarcini extraordinare conform § 33 EStG și deducerea ca prestații de întreținere conform § 33a alin. 1 EStG. În principiu, costurile plătite pentru cămin trebuie reduse cu o economie de gospodărie datorită economiilor la costurile de masă și cazare, dacă gospodăria persoanei îngrijite este desființată.

(2022): Costurile de azil: când copiii trebuie să plătească pentru părinții lor