Când trebuie luată în considerare o economie la bugetul gospodăriei?
Are loc o mutare într-un azil de îngrijire, azil de bătrâni sau în secția de îngrijire a unui cămin de bătrâni sau reședință din cauza necesității de îngrijire, costurile ridicate ale căminului pot fi deduse ca și costuri medicale ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, iar biroul fiscal va calcula o povară rezonabilă.
Deoarece în acest caz se economisesc propriile costuri de întreținere și locuință, costurile deducibile ale căminului trebuie reduse mai întâi cu așa-numita economie de gospodărie. Acest lucru se aplică însă numai dacă propria gospodărie este desființată.
Costurile deducibile ale căminului nu trebuie însă reduse cu o economie de gospodărie atâta timp cât persoana care necesită îngrijire își păstrează gospodăria. În acest caz, costurile fixe ale gospodăriei, cum ar fi chiria, dobânzile la credite, taxele de bază pentru electricitate, apă etc., precum și costurile de curățenie, continuă să fie suportate. Nu există o limită de timp general valabilă pentru aceasta. Mai degrabă, din cauza stresului psihologic asociat cu desființarea locuinței de bază și mutarea definitivă într-un cămin de îngrijire, se va renunța la deducerea economiei de gospodărie atâta timp cât locuința este încă păstrată.
Apropo: Acest lucru se aplică și dacă locuința persoanei care necesită îngrijire este locuită în continuare de soțul/soția acesteia. Și în acest caz apar costuri fixe cauzate de locuința prea mare, care fac ca deducerea unei economii de gospodărie din costurile căminului să nu fie justificată.
În cazul în care ambii soți se mută împreună într-un cămin de îngrijire din cauza necesității de îngrijire și își desființează gospodăria, birourile fiscale doresc să deducă economia de gospodărie de două ori, deși este desființată doar o gospodărie comună. Acest lucru a fost confirmat și de FG Nürnberg (FG Nürnberg din 4.5.2016, 3 K 915/15; recurs VI R 22/16).
Lohnsteuer kompakt
Apropo: Dacă ambii soți sunt cazați într-un cămin de bătrâni și îngrijire din motive de boală, se aplică o economie de gospodărie pentru fiecare dintre soți (hotărârea BGH din 4.10.2017, VI R 22/16, BStBl 2018 II p. 179).
(2023): Când trebuie luată în considerare o economie la bugetul gospodăriei?
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru deducerea costurilor locuinței?
Cheltuielile pentru cazare într-un cămin de îngrijire, cămin de bătrâni sau în secția de îngrijire a unui cămin de bătrâni sau a unei reședințe sunt deductibile ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, dacă motivul este o nevoie de îngrijire, un handicap sau o boală.
Persoanele care necesită îngrijire sunt "persoane care, din cauza unei boli sau dizabilități fizice, mentale sau psihice, au nevoie de ajutor pe termen lung, probabil pentru cel puțin șase luni, într-o măsură semnificativă sau mai mare, pentru activitățile obișnuite și recurente din viața de zi cu zi" (§ 14 SGB XI).
Sunt considerate persoane care necesită îngrijire,
- cele care sunt încadrate într-unul dintre cele trei grade de îngrijire (până în 2016) sau unul dintre cele cinci grade de îngrijire (din 2017) conform legii asigurării de îngrijire §§ 14, 15 SGB XI.
- cele la care s-a constatat o restricție semnificativă a competenței zilnice, așa-numiții bolnavi de demență (§ 45a SGB XI).
- cele care dețin un certificat de handicap grav cu semnul "H" sau "Bl".
- cele care sunt îngrijite ambulatoriu și ale căror costuri de îngrijire sunt facturate separat de un serviciu de îngrijire recunoscut.
- cele care sunt cazate într-un cămin de bătrâni și cărora li se facturează separat servicii de îngrijire de nivel 0 (decizia BFH din 10.5.2007, BStBl. 2007 II p. 764).
Cheltuielile pentru cazare în cămin din cauza nevoii de îngrijire, handicap sau boală sunt deductibile ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, la fel ca și costurile medicale. Acest lucru se aplică nu doar costurilor pentru servicii medicale și îngrijire, ci și costurilor de cazare și masă. Administrația fiscală reduce costurile cu o sarcină suportabilă.
Dacă costurile căminului sunt deduse ca sarcini excepționale, nu se poate solicita suma forfetară pentru handicap majorată de 7.400 Euro și nici suma forfetară 'normală' pentru handicap (R 33.3 alin. 4 EStR). În plus, costurile căminului sunt reduse cu o așa-numită economie de gospodărie datorită economiilor la costurile de masă și locuință, dacă gospodăria proprie este desființată.
Situația este diferită în cazul unei cazări din motive de vârstă într-un cămin de bătrâni: atunci costurile căminului sunt considerate costuri obișnuite de trai și nu sunt recunoscute fiscal. Dacă ulterior apare o nevoie de îngrijire și se stabilește cel puțin gradul de îngrijire I, costurile de cazare și îngrijire pot fi deduse integral ca sarcini excepționale, iar administrația fiscală aplică o sarcină suportabilă (scrisoarea BMF din 20.1.2003, BStBl. 2003 I p. 89).
(2023): Ce condiții trebuie îndeplinite pentru deducerea costurilor locuinței?
Este posibil să solicitați scutiri fiscale pentru serviciile legate de gospodărie într-un cămin de bătrâni?
Reducerea fiscală pentru servicii prestate în gospodărie include:
- Activități casnice care sunt de obicei efectuate de membrii gospodăriei private și sunt realizate de un furnizor de servicii.
- Cheltuieli pentru servicii de îngrijire și asistență.
- Reducerea fiscală este de 20 %, maxim 4.000 Euro pe an (conform § 35a Abs. 2 EStG).
În ceea ce privește cazarea într-un cămin, există două cazuri:
- Cazare în cămin cu gospodărie proprie: Reducerea fiscală se aplică dacă în cămin se conduce o gospodărie independentă și serviciile sunt prestate direct în gospodăria rezidentului și facturate individual.
- Cazare în cămin fără gospodărie proprie: În acest caz, sunt eligibile cheltuielile comparabile cu cele pentru ajutor casnic, dar nu și serviciile de îngrijire și asistență.
Este important de reținut că reducerea fiscală nu se aplică pentru serviciile prestate în afara căminului, plățile de chirie, serviciile de portar, grădinărit și lucrări de reparații, precum și serviciile de îngrijire și asistență în afara propriei gospodării.
Copiii pot deduce costurile pentru îngrijirea ambulatorie a părinților lor dacă au suportat costurile, indiferent dacă îngrijirea are loc în gospodăria persoanei care îngrijește sau a celei îngrijite. Deducerea fiscală depinde însă de cine a încheiat contractul de îngrijire.
Există, de asemenea, o distincție între îngrijirea staționară (nedeductibilă) și îngrijirea ambulatorie (deductibilă), în funcție de detaliile contractului.
Hausnotrufsystem
Costurile pentru un sistem de urgență la domiciliu pot fi deductibile fiscal, dar în anumite condiții:
- Sunt eligibile fiscal costurile pentru un sistem de urgență la domiciliu dacă serviciul de urgență este oferit în cadrul "locuinței asistate" într-o unitate de locuințe pentru seniori. Aceste costuri pot fi deduse cu 20% din impozitul datorat.
- Nu sunt eligibile fiscal costurile pentru un sistem de urgență la domiciliu în afara "locuinței asistate" într-o unitate de locuințe pentru seniori, adică dacă clientul locuiește încă în propria locuință. Aceste costuri nu sunt eligibile fiscal.
Hausnotrufsystem
O decizie recentă a Curții Federale Fiscale prevede că cheltuielile pentru un sistem de urgență la domiciliu care doar stabilește contactul cu un centru de servicii nu sunt considerate servicii de îngrijire și asistență în cadrul serviciilor prestate în gospodărie și nu sunt eligibile fiscal. Acest lucru se aplică dacă serviciul nu este prestat în gospodăria clientului. Cazul a vizat o pensionară care locuiește singură în propria gospodărie și folosește un sistem de urgență la domiciliu. Administrația fiscală nu a recunoscut costurile, deoarece serviciul nu a fost prestat în gospodăria pensionarei, iar Curtea Federală Fiscală a fost de acord cu această opinie.
Serviciul principal al unui sistem de urgență la domiciliu constă în gestionarea alarmelor și contactarea persoanelor de referință, a medicului de familie, a serviciului de îngrijire etc. prin telefon și nu în apelarea serviciului de urgență de către pensionară însăși. Deoarece acest serviciu esențial nu este prestat în locuința pensionarei și, prin urmare, nu în gospodăria acesteia, nu este eligibil fiscal.
(2023): Este posibil să solicitați scutiri fiscale pentru serviciile legate de gospodărie într-un cămin de bătrâni?
Sunt recunoscute și costurile pentru o casă de bătrâni din punct de vedere fiscal?
Dacă vă mutați într-un azil de bătrâni, într-o reședință de bătrâni sau într-un azil de bătrâni din motive de bătrânețe fără să fiți bolnav sau să aveți nevoie de îngrijire, costurile azilului nu sunt recunoscute ca reducătoare de impozit. Acest lucru se datorează faptului că acestea sunt costuri legate de stilul de viață. În opinia BFH, astfel de cheltuieli nu sunt excepționale prin natura și meritele lor, deoarece sunt suportate și de alți contribuabili în vârstă care trăiesc în condiții comparabile și, în special, nu este nimic excepțional ca o persoană să locuiască într-o casă de pensii din cauza vârstei sale, deoarece nu mai poate sau nu mai dorește să se îngrijească singură.
În cazul în care necesitatea de îngrijire apare la o dată ulterioară, valoarea integrală a costurilor pentru locuință și îngrijire poate fi dedusă ca cheltuieli extraordinare în conformitate cu § 33 EStG, prin care biroul fiscal ia în considerare o sarcină rezonabilă (scrisoarea BMF din 20 ianuarie 2003, BStBl. 2003 I p. 89). A se vedea litera d) de mai jos.
În cazul în care costurile căminului de bătrâni includ o contribuție forfetară pentru îngrijirea de bază, această parte nu poate fi dedusă din costurile căminului și dedusă ca sarcină extraordinară. Cu toate acestea, dacă serviciile specifice de îngrijire sunt furnizate la cerere sau în funcție de necesități și sunt facturate separat lunar, indiferent de contribuția forfetară, această sumă este deductibilă ca o cheltuială extraordinară - luând în considerare sarcina rezonabilă. Acestea sunt costuri medicale directe.
(2023): Sunt recunoscute și costurile pentru o casă de bătrâni din punct de vedere fiscal?
Costurile cămin pot fi solicitate și în cazul cazării din cauza bolii?
La fel ca o spitalizare, cazarea într-un cămin poate servi la vindecarea sau ameliorarea unei boli. Dacă nu vă mai puteți îngriji singur din motive de sănătate și vă mutați într-un cămin de bătrâni, azil de seniori sau altă instituție, se aplică următoarea reglementare:
În cazul unei șederi într-un cămin din motive de boală, puteți deduce costurile de cazare (cazare și masă) în întregime ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, iar biroul fiscal va aplica o sarcină suportabilă.
În cazul cazării din motive de boală, birourile fiscale renunță la reducerea costurilor cu o economie de gospodărie.
(2023): Costurile cămin pot fi solicitate și în cazul cazării din cauza bolii?
Ce este deductibil dacă nevoia de îngrijire apare după mutarea într-un azil de bătrâni?
Dacă dumneavoastră sau soțul/soția dumneavoastră vă mutați inițial într-un azil de bătrâni „normal” din cauza vârstei și deveniți ulterior dependenți de îngrijire, se aplică următoarea reglementare: În acest caz, Curtea Federală Fiscală a decis că costurile de cazare (pentru masă și cazare) nu sunt deductibile fiscal, ci doar costurile de îngrijire sunt recunoscute ca sarcini excepționale conform § 33 EStG (hotărârea BFH din 18.4.2002, BStBl. 2003 II p. 70).
Totuși, prin excepție, fiscul este aici mai generos decât judecătorii BFH: Din momentul în care se constată nevoia de îngrijire, administrația fiscală recunoaște toate costurile de cazare (costuri de masă, cazare și îngrijire) ca sarcini excepționale conform § 33 EStG.
Se aplică o sarcină suportabilă. Din punct de vedere fiscal, nu ar trebui să existe nicio diferență dacă mutarea într-un azil de bătrâni are loc din motive medicale sau de nevoie de îngrijire sau dacă boala sau nevoia de îngrijire care face necesară cazarea apare ulterior (scrisoarea BMF din 20.1.2003, BStBl. 2003 I p. 89).
(2023): Ce este deductibil dacă nevoia de îngrijire apare după mutarea într-un azil de bătrâni?
Costurile îngrijirii rezidențiale a unei rude pot fi declarate în scopuri fiscale?
Plățile pentru cazarea unui membru apropiat al familiei într-un cămin - indiferent dacă acestea sunt solicitate de biroul de asistență socială sau efectuate voluntar de dumneavoastră - sunt deductibile fiscal ca sarcini excepționale conform § 33 EStG, dacă plățile sunt „obligatorii” din motive legale sau morale.
Când este acesta cazul?
(1) O obligație legală de întreținere există în principiu pentru rudele în linie directă (§ 1601 BGB):
- Nu doar părinții sunt obligați legal să își întrețină copiii, ci și invers, copiii au obligația de întreținere față de părinți. Obligația de întreținere a copiilor apare mai ales atunci când părinții sunt cazați la bătrânețe într-un azil de bătrâni sau din cauza nevoii de îngrijire într-un cămin de îngrijire și nu pot finanța costurile ridicate ale căminului din veniturile și averea lor. Dacă biroul de asistență socială acoperă costurile suplimentare neacoperite, dreptul la întreținere trece la furnizorul de asistență socială conform Legii federale de asistență socială, iar acesta solicită contribuția copiilor în funcție de veniturile lor.
- Rudele în linie directă includ și bunicii: În acest caz, copiii lor sunt cei care au obligația principală de întreținere, nu nepoții (§ 1606 BGB). Chiar dacă nepoții nu sunt solicitați de biroul de asistență socială, ei contribuie adesea cu plăți voluntare la sprijinirea bunicilor. Aici nu există o obligație concretă de întreținere, ci doar una abstractă. Acest lucru este suficient pentru a confirma o obligație legală (R 33a.1 Abs. 1 Satz 3 EStR; OFD Frankfurt din 5.5.1998, DB 1998 S. 1160).
- Deoarece poate apărea o obligație legală de întreținere și față de fostul soț (§§ 1361, 1569 BGB) sau față de partenerul dintr-o parteneriat civil înregistrat (§§ 5 și 12 LPartG), există și aici o obligație legală.
(2) O obligație morală poate apărea în cazul altor membri ai familiei în sensul § 15 AO (frați, socri, ginere și noră, părinte vitreg, unchi, mătușă, nepoți, cumnat, cumnată, părinți adoptivi cu copii adoptivi): Potrivit BFH, aceasta este cazul "dacă, după judecata majorității cetățenilor care gândesc corect și just, un contribuabil se poate simți obligat la un astfel de comportament.
Motivațiile morale sau deosebit de demne de recunoaștere nu sunt suficiente. Imperativul moral trebuie să apară ca o cerință sau cel puțin ca o așteptare a societății, similar unei constrângeri legale, astfel încât omisiunea să poată avea consecințe în domeniul moral-etic sau la nivel social" (BFH-Urteil din 22.10.1996, BStBl. 1997 II S. 558).
(2023): Costurile îngrijirii rezidențiale a unei rude pot fi declarate în scopuri fiscale?
Costurile căminului: când copiii trebuie să plătească pentru părinții lor
Dacă un părinte este într-un cămin de îngrijire din cauza nevoii de îngrijire sau a vârstei, venitul propriu nu este adesea suficient pentru a acoperi costurile. Adesea, copiii trebuie să plătească pentru părinți. Acestea pot fi plăți către cămin, biroul de asistență socială sau direct către părinte. Întrebarea este dacă și cum puteți implica fiscul în costurile căminului.
- Plățile pentru cazare în cămin din cauza nevoii de îngrijire, dizabilitate sau boală sunt deductibile ca sarcini extraordinare de natură generală conform § 33 EStG, dar trebuie mai întâi depășită o povară rezonabilă. Sunt deductibile nu doar costurile de îngrijire, ci și costurile de cazare și masă.
- Plățile pentru cazare din motive de vârstă într-un cămin de bătrâni sunt considerate tipice pentru întreținere și pot fi deduse până la suma maximă de întreținere de 10.347 Euro (2023) conform § 33a alin. 1 EStG. Acest lucru este posibil doar dacă veniturile și alocațiile proprii ale părintelui sunt mai mici de 10.971 Euro sau 21.942 Euro (2023) pentru un cuplu de părinți. Această sumă este compusă din suma maximă deductibilă de 10.347 Euro și o deducere de 624 Euro.
Actual, Tribunalul Fiscal din Köln a confirmat că plățile către biroul de asistență socială pentru cazarea mamei într-un cămin de bătrâni sunt deductibile ca sarcini extraordinare conform § 33 EStG, iar biroul fiscal aplică o povară rezonabilă. Plățile sunt deductibile în valoarea reală și nu trebuie împărțite în costuri de îngrijire și costuri de cazare și masă (FG Köln din 26.1.2017, 14 K 2643/16).
Plățile efectuate pentru cazarea în cămin nu pot fi reinterpretate parțial ca plăți tipice de întreținere și astfel deduse - fără aplicarea unei poveri rezonabile - conform § 33a alin. 1 EStG. Judecătorii clarifică faptul că nu există un drept de opțiune între deducerea ca sarcini extraordinare conform § 33 EStG și deducerea ca plăți de întreținere conform § 33a alin. 1 EStG. În principiu, costurile plătite pentru cămin trebuie reduse cu o economie de gospodărie datorită economiilor la costurile de masă și cazare, dacă gospodăria persoanei îngrijite este desființată.
Lohnsteuer kompakt
O nouă constatare a judecătorilor este plăcută: O economie de gospodărie nu se aplică dacă veniturile și alocațiile proprii ale persoanei care necesită îngrijire, pe care le folosește pentru întreținerea sa, depășesc atât sumele standard pentru asigurarea de bază conform SGB XII, cât și valoarea care trebuie aplicată ca economie de gospodărie (2021: 9.744 Euro). În astfel de cazuri, nu există o economie de gospodărie pentru persoana întreținută și cu atât mai puțin pentru persoana obligată la întreținere (așa FG Köln din 26.1.2017, 14 K 2643/16).
Notă: Povara rezonabilă depinde de nivelul venitului, numărul de copii și starea civilă. Aceasta este partea pe care trebuie să o suportați din cheltuieli înainte ca ceilalți contribuabili să vă ajute. Pentru calculul poverii rezonabile, Curtea Federală de Finanțe a stabilit recent o nouă metodă, care este mult mai avantajoasă pentru cetățeni.
(2023): Costurile căminului: când copiii trebuie să plătească pentru părinții lor
